Turte țărănești

  Vă mai amintiți turtele bunicii, coapte pe plită? Ooo, ce mai mirosea în curte, de la poartă te lua amețeala! Avea o bucătărioară de vară, minusculă, în care era o sobă cu plită, o laiță care se transforma în tejghea la nevoie și un loc pentru scăunel, pe care stătea și punea găteje pe foc. La o astfel de sobă se coceau turtele! Azi am rămas fără pâine în casă și, având niște făină grozavă din hambarul mătușii, m-am gândit la aceste turte.

Aluatul este unul simplu:

• 1 kilogram de făină se cerne de două ori.
• 50 de grame de drojdie proaspătă se freacă cu 1 linguriță de zahăr pudră, până ce se lichefiază, apoi se amestecă cu 100 ml apă călduță.
• Se face o adâncitură în făină și se pune acolo amestecul de drojdie, se presară puțină făină și se amestecă. Se acoperă ligheanul cu o folie și se lasă să crească puțin maiaua din mijloc, cam 10 minute.
• Se amestecă bine maiaua cu restul făinii, se mai adaugă 400 ml de apă călduță și se amestecă bine.
• Într-un pahar, 100 ml de apă călduță se amestecă cu 1 linguriță cu vârf de sare și se încorporează în aluat, până la omogenizare.
• Se frământă aluatul cam 10 minute, cu mâinile unse cu ulei de floarea-soarelui (cam 50 ml în total).
• Se acoperă ligheanul cu o folie și se lasă la crescut 30 de minute.
• Se scoate aluatul crescut și se porționează în 8 bucăți egale.
• Bucățile se aplatizează cu mâinile și se împătură în 3, apoi se rulează strâns, sub formă de rulou.
• Se dă formă de bilă rulourilor de aluat și, cu un sucitor, se întind turtele.
• Se unge o folie cu ulei și se așază turtele pe ea, lăsându-le la crescut timp de 30 de minute.
• Se înfierbântă tigaia, se ia turta crescută și se pune în tigaia fierbinte și neunsă, cu partea de deasupra în jos.
• Se acoperă imediat cu un capac și se lasă la foc mic, până se coace pe ambele părți.
  Eu am copt la 4 tigăi odată, ca să am spor.

 Delicioase turtele acestea și stau la loc de cinste pe masă, alături de alte bunătăți !

Pariziene cu mere

Azi vorbim despre mere.
În fiecare an, la începutul lunii octombrie, mergem în livada Steluța  și cumpărăm mere. Multe mere, cam 100 kg. 

 

Le aranjăm frumos, pe căprării, în lădițe și le punem în pivniță. Stau frumos, cuminți, până în luna mai, atunci se termină merele noastre. Suntem asigurați cu fructe 5-6 luni.

Acum suntem deja în mai, merele sunt pe sfârșite, așa că, am zis să facem ceva bun, că este sfârșit de săptămână și suntem liberi.
Am hotărât să fac pariziene cu mere, mai aveam câteva ouă cu gălbenuș adevărat, portocaliu.
Aluatul este unul simplu și ușor:

• 1100 g făină albă,
• 100 g zahăr pudră cu aromă de vanilie
• 120 g unt 
• 2 gălbenușuri
• 1 ou întreg 
• 700 ml lapte 3,5% grăsime 
• 2 pliculețe cu zahăr vanilat
• 50 grame drojdie proaspătă
• 1 linguriță sare

Se freacă drojdia cu 2 linguri de zahăr pudră până ce se diluează. 
Gălbenușurile se amestecă cu oul întreg, se bat, se pune restul de zahar pudră, drojdia , laptele călduț, zahărul vanilat și se amestecă cu făina cernută și amestecată cu sarea. 
Untul se pune la sfârșit, în funcție de tipul frământării : pe rând, în vasul robotului,în timpul frământării sau direct în cuva mașinii de pâine iar peste el se pune aluatul la frămăntat sau se înmoaie mâinile în el,în timpul frământării , la frământatul manual. 
Aluatul se lasă la dospit 45 minute în vas acoperit, într-un loc călduț și ferit de curent. 

Umplutura este la fel de simplă : merele curățate se taie cubulețe, se trag la tigaie în unt (până ce își schimbă culoarea puțin), se adaugă peste ele o lingură de amidon alimentar și scorțișoară și se trag de pe foc. Nu am mai pus zahăr în mere pentru că sunt foarte, foarte dulci . 

După dospire, aluatul l-am împărțit în 12 bucăți egale. Am făcut parizienele (am mai pus puțin unt moale peste aluat)

și le-am pus în tava cu hârtie de copt. Se mai lasă a crescut alte 25 de minute . 

Apoi se pensulează cu ou  și se coc la 175 grade cam 25-30 minute, în funcție de cuptor.

Normal că la ultimele două nu mi-a ajuns umplutura și salvatorul situației a rămas magiunul de prune 

Au ieșit grozave. Fragede și aromate, cu gust de scorțișoară și unt, crocante la suprafață iar bucătăria era plină de mirosuri care, de regulă, înseamnă ,, acasă ''. 

Rulouri cu mere - intre strudel si invartita

Este deja toamna ,piramidele de mere de pe tarabe imi  fac cu ochiul, si, mai de musai, mai de voie buna, ma  apuca vrednicia si fac ceva bun cu mere , sa se umple casa de  miros de scortisoara si mere. 
Astazi, dupa ce m-am documentat si inspirat de pe diverse bloguri si grupuri culinare , unde gospodinele  ne impartasesc  din secretele bucatariei lor, am ales sa fac ceva intre strudel si invartita, niste rulouri cu aluat crocant. 
Astfel, pentru 4 rulouri, am facut un aluat din 480 g faina alba trei nule, 240 ml de apa ,8 linguri de ulei ,2 linguri de otet si un strop de sare.Framantat pana ce s-a desprins de pe mana, am lasat aluatul la odihna o ora si jumatate, intr-un vas  de sticla, acoperit partial cu folie alimentara . 

Separat, am calit merele curatate (cam 1,5 kg)si taiate feliute subtiri, cu o lingura de unt , scortisoara si 3 linguri de zahar, pana ce nu a mai fost nici un pic de zeama . 

Dupa ce s-a scurs timpul, am impartit aluatul in 4 si l-am intins in foi subtiri.

Fiecare foaie am uns-o cu unt topit iar pe o portiune de circa 2 cm latime , in partea superioara, am presarat gris. Peste gris am pus merele calite si am rulat strans , cu grija sa nu las capetele deschise

Rulourile puse pe hartie de copt, le-am uns cu galbenus de ou amestecat cu putin unt topit si am crestat usor aluatul in partea superioara, ca sa iasa aburii. 

Am pus la copt in cuptorul preincalzit  la 175 de grade, pentru 40 de minute. 

. 

Clatite cu branza sarata (crema Focsani) la cuptor

Pentru ca este sfarsit de saptamana, pentru ca vrem ceva bun  , azi le-a venit randul clatitelor cu crema Focsani, la cuptor. Avantajul este ca stau la casa, am terasa si acolo am aragaz. Asadar toata mancarea a fost facuta azi la umbra, in aer liber, nu am aprins cuptorul in casa.
Deci, niste clatite obisnuite,adica din resturi : ceva bere rasuflata, ceva lapte ramas in cutie, 2 oua, un pic de sare, o lingura de ulei , 2 linguri de smantana  si de restul faina alba, pana la consistenta unei smantani . NU uitati sa puneti un varf de cutit de turmeric, asta cand aveti oua de la pravalie si nu de la gainile din batatura. Culoarea face totul .
Coaceti clatitele, nu le rumeniti foarte mult, pentru ca oricum mai se coc odata, la cuptor .

Branza Focsani, amestecata bine cu 2 oua

se imparte  in mod egal pe clatite si apoi acestea se ruleaza.
Separat, un vas ceramic, se unge cu unt

si se tapeteaza cu pesmet

Clatitele, se aliniaza , asa, ca soldateii, cuminti , in vas

iar peste ele, se toarna un amestec de 1 ou, batut bine cu 2 linguri de smantana dietetica

si se da la cuptor pentru 30 de minute .

Au iesit incredibil de bune, gustoase si minunate ! Va poftesc la o portie generoasa , cu drag !!!

Retese cu branza de oaie (crema Focsani )

Sunt multe retete de retese dar, aceasta reteta  vine direct din satul in care a copilarit sotul meu, in zona Clujului, acolo unde bunica facea intotdeauna ceva bun pentru nepotul care venea acasa din departari si care ii spunea mama. Am ramas fascinata de indemanarea gospodinelor de la tara, care, din putine ingrediente faceau minunatii  si bunatati. In functie de perioada anului, retesele se faceau de post sau de dulce. De post, numai cu ulei, simple iar de dulce umplute cu branza de oaie si imbogatite cu gustul untului galben si aromat, care, intotdeauna aparea ca prin minune pe masa de lucru, sub forma unui gogoloi invelit  in hartie alba. 
Eu am ales sa fac de dulce, cu branza de oaie,mai precis cu Crema Focsani   proaspat facuta saptamana asta . Ca sa povestesc putin si despre crema aceasta, este o branza fina, untoasa, pe care o gaseai doar la Napolact  si doar in luna mai. Se facea doar din laptele ce se aduna dupa impreunatul oilor, adica dupa 1 mai. Acum, nu se mai face , dar, am aflat reteta tot de la o clujeanca  gospodina si binevoitoare si, incepand de anul trecut, imi fac singura crema Focsani, acasa. 

Asadar, 1 kilogram de faina alba, trei  nule sau nulas, cum se spune la tara, se cerne si se amesteca cu 2 lingurite de sare.

 Separat, 60 de grame de drojdie proaspata se freaca cu o lingurita de zahar pana ce se lichefiaza, se amesteca cu putintica apa calda si se pune in gaura facuta in centrul ligheanului cu faina. 

Se clateste apoi vasul de drojdie cu putina apa calda , si se incepe framantarea, prin adaugare de apa. La 1 kg de faina, normal intra 600 de ml de apa calduta, dar, daca faina este prea uscata, poate intra putin mai multa apa. Dupa ce aluatul s-a omogenizat, se unge planseta cu ulei , cam 2 linguri si se pune aluatul peste ulei, apoi se incepe impaturarea lui, pana ce se incorporeaza tot uleiul. Practic se framanta doar cu dosul palmei, astfel incorporand aer si ulei.  Se pune aluatul inapoi in ligheanul  infainat, se face o cruce deasupra cu cutitul, se acopera cu servet curat si pune la crescut, cam 30 de minute, pana ce isi dubleaza volumul. 

Atunci se rastoarna aluatul pe planseta, unsa cu putin unt topit , se imparte in 8 bucati si se incepe confectionarea reteselor. 

Se intinde foaie cu degetele, se unge cu unt topit,  la marginea ei se pune branza, se ruleaza strans si apoi se face melc. Se pune pe platou si se da la rece , pana ce se intareste untul, cam 15- 20 de minute. 

Apoi, se scot melcii de aluat, care deja au crescut frumos, si .cu mana , se intinde placinta cam de 1/2 cm  grosime.

 Astfel intinsa, placinta se coace  in tigaie de fonta sau tigaie antiaderenta, la foc mic, pana ce se rumeneste. Nu trebuie unsa tigaia, pentru ca untul o va ajuta sa sa se rumeneasca frumos. 

Gustoasa si calda, si rece, retesa se va desface in fasii, roata, roata, pe urma melcului de aluat. 
Va poftesc cu drag !