Legume la cuptor

Pentru că este vară și pentru că acum este sezonul lor, legumele sunt la loc de cinste!
Calde sau reci, întotdeauna își găsesc un loc bun la masă, fie ca garnitură, fie ca fel principal. Noi le mâncăm reci, cu mujdei.

Legumele fierte au un gust fad, așa că le-am prăjit puțin înainte, pe rând, doar cât să-și dezvolte aroma, în ulei de floarea-soarelui (2 linguri).
Am folosit ce aveam în cămară și în grădină: vinete, ardei gras, dovlecei, roșii și ceapă roșie. Nu am curățat dovleceii și vinetele, doar le-am tăiat în felii generoase. Ceapa, fiind micuță, am tăiat-o doar în patru.

Ardeiul gras l-am tăiat în fâșii, așa cum a venit tăietura, iar roșiile, fiind micuțe (cherry), le-am lăsat întregi.

După ce le-am călit ușor, le-am pus într-o tavă largă, le-am asezonat cu sare, piper, cimbru, puțin oregano și usturoi granulat, apoi le-am mai dat la cuptor pentru 20 de minute.

A ieșit o mâncare delicioasă, savuroasă și sănătoasă, ideală pentru zilele toride de vară!
Pentru cei care țin post, este o mâncare perfectă!

Salată de orez cu ardei copți

O mâncare de vară, simplă, gustoasă și răcoritoare este această salată.
O luăm cu începutul: mai întâi pregătim ardeii. Pot fi grași sau kapia; se coc pe flacără, se pun într-o cratiță, se presară cu sare și se lasă acoperiți timp de 10 minute. Apoi se curăță de pieliță și se asezonează cu usturoi tăiat mărunt, ulei de măsline și puțin oțet balsamic. Se lasă astfel cam jumătate de oră.

Orezul îl gătim gustos: o ceapă mică tocată se călește în 2 linguri de ulei, se adaugă orezul spălat, sare, piper și puțină boia afumată. Se pune apă în proporție de două părți și jumătate față de cantitatea de orez. Se fierbe timp de 20 de minute la foc mic.

Cât timp fierbe orezul, ardeii se curăță de cotor și de semințe. Ei sunt deja marinați și se pot da prin tocător sau se mărunțesc bine cu cuțitul.

Când orezul este gata fiert, se adaugă ardeii tocați împreună cu zeama pe care au lăsat-o. Se amestecă ușor și se lasă vasul acoperit încă 15 minute.
Orezul va prelua gustul ardeilor și se va îmbiba cu sosul acestora.

Poate fi garnitură la friptură, mâncare de post sau salată răcoritoare; oricum ar fi, este excelentă.

Sos de roșii cu ciuperci

Adunam niște roșii ? Adunăm , cum să nu ! Și am adunat . 15 kilograme am adunat de dimineață . Toate, una și una . Pai cum sa nu te apuci de borcaniada? 

Adunăm niște ardei ? Adunăm ! 4 kilograme am strâns. Nici nu iti dai seama cât de mulți sunt , din cauza frunzelor. Ardeii au intrat la alta conserva, ardei cu rosii .  Tot azi am făcut-o . Am sa reeditez si  rețeta asta .
Au luat locul trandafirilor, ca acolo e stratul insorit . 

Adunăm niște ardei ? Adunăm ! 4 kilograme am strâns. Nici nu îți dai seama cât de mulți sunt, din cauza frunzelor. Ardeii au intrat la altă conservă, ardei cu roșii. Tot azi am făcut-o. Am să reeditez și rețeta asta.

Au luat locul trandafirilor, că acolo e stratul însorit.

1,5 kilograme ciuperci champignon, 600 grame ceapă, 1 căpățână de usturoi,2 linguri sare grunjoasă de murături, fără iod, o lingură piper măcinat, o creangă de cimbru, 1 linguriță oregano uscat, 3 foi de dafin, 100 ml ulei.

Într-o tigaie antiaderentă, am călit ceapă dată prin mașina de tocat cu sita mică, în uleiul încins, preț de 5 minute. Apoi am pus ciupercile tocate mărunt, la fel, prin mașina de tocat. Se adaugă sarea, piperul și foile de dafin, oregano, și se mai lăsă vreo 10 minute.

Apoi se răstoarnă într-o cratiță cu fund dublu, se pun roșiile și ardeii grași măcinați, creanga de cimbru și se pune la fiert. A fiert 2 ore, la foc mic. Oala este cu fund dublu, deci, nu se prinde, conținutul este destul de lichid.

După 2 ore, am oprit focul și, după ce s-a domolit puțin sosul, am folosit blenderul. Dacă până atunci, deși au fiert 2 ore, se vedeau bucățelele de ciuperci, după ce a fost pus în blender, sosul a devenit o pastă omogenă, fină și satinată.

Am pus înapoi la fiert, pentru 15 minute și, când a fost gata, am pus în borcane de 370 ml, sterilizate în cuptor și încă fierbinți. Au ieșit 21 de borcane și un bol plin.

Le-am pus capacele imediat și le-am așezat pe capac, să se videze. 5 minute au stat pe capac, după care le-am întors și le-am așezat în pat cald, pentru sterilizarea uscată.

A ieșit un sos gustos, condimentat și foarte fin.

Merge la pește, la friptură, la tocănițe, la pizza...la orice.

Tarta de gris cu lapte si jeleu de afine

De multă, multă vreme nu am mai făcut gris cu lapte. 

Ușor de făcut, gustos și aspectuos, bun pentru copii, bun pentru adulți, bun pentru toată lumea.

Am pus la fiert 1 litru de lapte, îndulcit cu 2 linguri de zahăr brun, cu coajă rasă de lămâie și esență de vanilie. Când a început să fiarbă, am pus 200 grame de gris treptat, sub formă de ploaie, și, la foc mic, am amestecat încontinuu cam 10 minute.

Când a fost fiert, am dat deoparte, am amestecat energic cu 50 de grame de unt și am deșertat într-o tavă rotundă cu inel, căptușită înainte cu folie alimentară. I-am dat formă netedă și am lăsat cam jumătate de cm loc gol lângă peretele formei.

Separat, 200 grame de afine, cu 2 linguri de zahăr brun și 100 ml de apă, am pus la fiert și am lăsat cam 10 minute. Apoi, am trecut totul prin sită și am lăsat la răcit.

În sucul de afine, am pus 2 pachetele de gelatină alimentară, am lăsat la hidratat 5 minute și apoi am pus pe foc, până la topirea gelatinei (nu are voie să fiarbă).

Se lasă la răcit încă 10 minute și apoi se răstoarnă peste gris. Având în vedere că am lăsat spațiu liber între peretele formei și gris, jeleul de afine va îmbrăca tot grisul, și deasupra, și lateral. Deasupra am răzuit un pătrățel de ciocolată albă.

Mai stă la rece cel puțin o ora și tarta de gris cu lapte și jeleu de afine este gata de mâncat.

Ruladă cu ciuperci, cârnați și cașcaval

Pentru că este sfârșit de săptămână, musai să fac ceva bun de mâncare.
De multă vreme tot am vrut să fac o ruladă cu ciuperci, și azi i-a venit rândul, să fie pregătită pe îndelete, fără grabă.

Așadar, foaia de ruladă am făcut-o din 4 ouă, atâtea am mai avut (sunt de la găini liniștite, fără stres, cu gălbenuș galben, nu albicios).
Într-o tigaie, am pus 80 de grame de unt, l-am lăsat să se topească la foc mic și am adăugat imediat 100 de grame de făină albă de calitate superioară. Am amestecat continuu, iar când făina a fost încorporată în unt, am pus 400 ml de lapte și am lăsat să fiarbă puțin, până s-a îngroșat. Am dat deoparte și am amestecat energic. După ce s-a răcit la temperatura camerei, am adăugat gălbenușurile și le-am omogenizat complet. Albușurile de la cele 4 ouă le-am bătut spumă, cu un praf de sare, și le-am amestecat ușor în aluat.
Se deșartă într-o tavă dreptunghiulară, tapetată cu hârtie de copt, după care se coace la 180 de grade, timp de 25-30 de minute.

În timpul în care se coace rulada, am pregătit umplutura: ciupercile, spălate și zvântate, tăiate mărunt, le-am prăjit în unt, cu sare și piper.
Cârnații de casă, simpli, neafumați, i-am prăjit (se poate folosi și șuncă; de fapt, se poate pune orice avem prin frigider).
Ciupercile și cârnații i-am pus într-un tocător electric și i-am tocat puțin, nu foarte fin, cât să se fărâmițeze ușor.
Separat, am încălzit puțin ulei de măsline, am pus un ardei kapia roșu, tăiat cubulețe, și l-am călit 5 minute. Am amestecat toate ingredientele de umplutură, le-am potrivit de sare și piper și am adăugat cam 50 de grame de cașcaval ras.

Între timp, s-a copt și rulada. Am scos-o din tavă, am dezlipit-o de pe hârtia de copt și am lăsat-o acolo. Peste rulada fierbinte am presărat cașcaval ras, iar peste cașcaval am pus umplutura.
Am început să rulez, cu ajutorul hârtiei de copt, nu foarte strâns, ca să nu se rupă rulada.
Când am terminat de rulat, am pus-o, împreună cu hârtia de copt, într-un șervet de bumbac, am rulat șervetul, am răsucit capetele și le-am legat. A ieșit un sul strâns bine. Peste rulada astfel împachetată, am pus o greutate și am lăsat-o la răcit, în bucătărie, cam 2 ore.
S-a închegat foarte bine și s-a desfăcut ușor.

Făcută cu ce am avut prin casă, a ieșit foarte, foarte bună.
Avantajul este că poate fi o mâncare de sine stătătoare, cu legume crude alături (roșii, castraveți) și este extrem de sățioasă.

Cozonac de post

Pentru că suntem în post, am testat o rețetă de cozonac de post și chiar a ieșit un cozonac foarte bun. Simplu sau umplut, cozonacul de post este tare gustos.

Ingredientele sunt puține:

• 1 kg de făină de calitate superioară
• 540 ml suc de portocale acidulat
• 1 vârf de cuțit de turmeric
• 120 ml ulei de floarea-soarelui
• 200 g zahăr tos
• 1 lingură de zahăr pudră
• 60 g drojdie proaspătă
• coajă rasă de lămâie, esență de vanilie și rom
• Pentru umplutură, am folosit merișoare uscate.

Se freacă drojdia cu zahărul pudră până la lichefiere, se presară cu puțină făină și se lasă 10 minute.
În sucul de portocale călduț se pune turmericul, zahărul și aromele, apoi se toarnă peste drojdie.
Făina cernută se adaugă în ploaie peste lichid, amestecând continuu, iar după omogenizare se frământă bine. Vasul se acoperă cu folie și se lasă la crescut timp de 30 de minute. După acest timp, se presară sarea peste aluat și se adaugă uleiul, frământându-se din nou, mai mult prin împachetare, pentru a încorpora tot uleiul. Se mai lasă la crescut încă 30 de minute, într-un loc călduț și ferit de curenți. Eu pun vasul în cuptorul cu microunde (nepornit).
Pentru că am făcut cozonacul în formă de guguluf, am uns tava cu ulei și am presărat-o ușor cu făină, apoi am pus cozonacul împletit în tavă.

L-am lăsat la crescut în tavă, cam 30 de minute, după care l-am uns cu ulei și l-am pus în cuptorul preîncălzit la 175 de grade, timp de 40 de minute. Imediat ce s-a copt, l-am scos din tavă, l-am uns cu miere de albine și am presărat peste el cristale de zahăr.

Cozonacul a ieșit foarte bun și aromat, iar acum, că se apropie vremea sfințișorilor, voi face cu siguranță și varianta de post, folosind acest aluat.

Pâine intermediară cu cartofi

Diferența dintre o pâine cumpărată de la prăvălie și una făcută în casă este una simplă: pe cea de la prăvălie o mănânci toată odată, fără să te saturi, iar din cea făcută în casă, mănânci doar o felie și deja ești sătul.

Pe acest principiu, dar și pentru faptul că este mai sănătoasă, fac pâine în casă.

Aceasta este o pâine făcută cu făină integrală, amestecată cu făină 650. Este crescută, gustoasă și are consistența pâinii făcute la țară, în cuptorul cu lemne.
Cu foarte mici modificări, pâinea are la bază rețeta fetelor de pe Savori Urbane, specialiste în a face pâine, pe care le apreciez pentru munca lor.

Așadar, pentru această pâine am folosit:

• 500 g făină integrală
• 700 g făină 650
• 30 g drojdie proaspătă
• 1 lingură de zahăr pudră
• 665 ml apă
• 300 g cartofi fierți în coajă și rași
• 24 g sare
• puțin ulei de floarea-soarelui.

Drojdia s-a amestecat cu zahărul până la lichefiere, apoi am adăugat 100 ml apă și 100 g făină 650. Am lăsat acest amestec în cuptorul cu microunde (nepornit) timp de 15 minute.
Între timp, am amestecat restul de făină cu cartofii rași. După aceea, am adăugat amestecul cu drojdia, am clătit castronul cu cei 565 ml apă călduță, am amestecat totul până la omogenizare și abia apoi am pus sarea.
Am frământat pâinea în mașina de pâine, unde am lăsat-o timp de 60 de minute, perioadă în care a și dospit la cald.
Am scos aluatul, l-am pus pe masa unsă cu ulei de floarea-soarelui, l-am împăturat și i-am dat forma de pâine, după care l-am pus pe hârtie de copt. În tava ovală cu capac, am pus 100 ml apă călduță, apoi am așezat hârtia de copt cu tot cu pâine, astfel încât apa să nu ajungă la aluat.
A mai stat la dospit încă 30 de minute, am crestat ușor pâinea cu o lamă și am pus-o la copt. Cuptorul a fost preîncălzit la maximum, apoi am redus temperatura la 230°C pentru 30 de minute, apoi la 200°C pentru alte 12 minute, iar la final, când am scos capacul tăvii, am mai lăsat-o 12 minute. După ce am scos-o din cuptor, încă în tavă, am pensulat-o cu apă rece, apoi am scos-o din tavă și am lăsat-o pe un grătar până la răcire completă. Adevărul este că a ieșit ușor bronzată, exact așa cum ne place.

Deosebit la această pâine este aspectul de „burete” al feliei, dens și ușor poros, care revine imediat la forma inițială după apăsare. Calitatea făinii contează foarte mult. Am făcut aceeași pâine, cu altă făină, în altă țară, și a ieșit diferit. 

Pâinea rămâne proaspătă câteva zile, fără probleme, păstrând același gust.