Chifle cu lapte și smântână

Pentru că sunt ușor de făcut, încap în două tăvi deodată în cuptor și sunt foarte bune, periodic fac aceste  chifle, pe care le congelez ambalate individual  și pe care le scot doar la nevoie . Tăiate felii pentru tartine sau folosite la pachetul pentru serviciu sau școală,aceste chifle sunt grozave .
Așadar,pentru 18 chifle avem nevoie de 1600 grame făină albă,  150 ml ulei, 200 ml smântână dulce  de gătit cu 30% grăsime, 850 ml lapte, 75 grame drojdie proaspătă, 3 linguri rase de zahăr și 3 lingurițe de sare .
Procedura este simplă : drojdia se freaca bine  cu zahărul, se adaugă  smântâna , 3 linguri pline de făină  și se lasă la crescut 15 minute pe masa din bucătărie. 
Separat, făina se cerne împreună cu sarea,  laptele călduț se pune peste amestecul de drojdie și se răstoarnă peste făină. Se omogenizează și, aici avem două variante : frământatul manual sau la robot (sau mașina de pâine ) . Dacă este manual, atunci uleiul îl folosim la înmuiatul mâinilor  pentru a frământa mult mai ușor iar dacă este la robot, punem uleiul treptat. Se frământă până ce devine  omogen, elastic și nu se mai lipește de mâini . Se acoperă și se lasă la dospit  45 minute, până  ce își dublează volumul. 
Aluatul se împarte în 18 bucăți egale. Fiecare bucată se aplatizează  și se rulează strâns  , apoi i se dă formă de bilă. Se lasă la crescut în tăvi  încă 15 minute , după care se pensulează cu gălbenuș bătut cu puțin lapte . Se presară semințe de floarea soarelui și se dă la cuptor, pentru 35 de minute, la 180 de grade .
Chiflele din tava de jos au crăpat puțin deasupra, dar, sunt excelente și așa. Dacă ar fi fost doar o tavă cu chifle (cantitate mai mică de aluat), atunci  timpul de coacere ar fi undeva la 25 minute, în funcție de cuptor. 

Șalău cu ciuperci și măsline la cuptor

Pentru că este duminică și în meniu este pește, astăzi am încercat o nouă rețetă de pește la cuptor.
Peștele, file de șalău, l-am dezghețat în apă cu sare . După ce a fost complet dezghețat, l-am pus la scurs pe un grătar de inox și apoi l-am tamponat cu prosoape  de hârtie, ca sa fie uscat .

Într-o tigaie antiaderentă, am pus puțin ulei de floarea soarelui si am prăjit peștele  la foc iute, pe ambele părți, câte 2 minute .

Separat, am tocat o ceapa alba marunt si vreo 4 căței de usturoi mari, peste care am pus uleiul în care am prăjit peștele și am călit ușor. 

In vară, cînd erau multe roșii în grădină, am copt tăvi întregi la cuptor, cu ardei gras, ceapă roșie ,  busuioc, sare de murături și ulei de măsline , după care le-am congelat. Acum doar le dezgheț și le dau prin blender, fiind foarte ușor de folosit. 
Cam așa arată după blenduire 

Așadar, roșiile astfel pregătite le-am pus peste ceapa călită

și am pus o linguriță de zahăr pentru a tăia aciditatea roșiilor, piper,( sare nu , au avut roșiile coapte)  foi de dafin , ciuperci champignon brune ( de regula cumpăr mai multe, le pun în cuptor, cu ulei de masline si le las la copt , dupa care ajung in congelator, in porții mici) 

si o mână bună de măsline. 

Se lasă să dea un clocot, după care punem peștele  și dăm la cuptor pentru 20 minute .

Finalul este acesta :

Noi am mâncat simplu, cu o bucată de pită proaspătă, dar, se poate cu orez, cu mămăligă, cu cartofi natur ...

Poftiți la masă !

Legume la cuptor

Pentru că este vară și pentru că acum este sezonul lor, legumele sunt la loc de cinste!
Calde sau reci, întotdeauna își găsesc un loc bun la masă, fie ca garnitură, fie ca fel principal. Noi le mâncăm reci, cu mujdei.

Legumele fierte au un gust fad, așa că le-am prăjit puțin înainte, pe rând, doar cât să-și dezvolte aroma, în ulei de floarea-soarelui (2 linguri).
Am folosit ce aveam în cămară și în grădină: vinete, ardei gras, dovlecei, roșii și ceapă roșie. Nu am curățat dovleceii și vinetele, doar le-am tăiat în felii generoase. Ceapa, fiind micuță, am tăiat-o doar în patru.

Ardeiul gras l-am tăiat în fâșii, așa cum a venit tăietura, iar roșiile, fiind micuțe (cherry), le-am lăsat întregi.

După ce le-am călit ușor, le-am pus într-o tavă largă, le-am asezonat cu sare, piper, cimbru, puțin oregano și usturoi granulat, apoi le-am mai dat la cuptor pentru 20 de minute.

A ieșit o mâncare delicioasă, savuroasă și sănătoasă, ideală pentru zilele toride de vară!
Pentru cei care țin post, este o mâncare perfectă!

Salată de orez cu ardei copți

O mâncare de vară, simplă, gustoasă și răcoritoare este această salată.
O luăm cu începutul: mai întâi pregătim ardeii. Pot fi grași sau kapia; se coc pe flacără, se pun într-o cratiță, se presară cu sare și se lasă acoperiți timp de 10 minute. Apoi se curăță de pieliță și se asezonează cu usturoi tăiat mărunt, ulei de măsline și puțin oțet balsamic. Se lasă astfel cam jumătate de oră.

Orezul îl gătim gustos: o ceapă mică tocată se călește în 2 linguri de ulei, se adaugă orezul spălat, sare, piper și puțină boia afumată. Se pune apă în proporție de două părți și jumătate față de cantitatea de orez. Se fierbe timp de 20 de minute la foc mic.

Cât timp fierbe orezul, ardeii se curăță de cotor și de semințe. Ei sunt deja marinați și se pot da prin tocător sau se mărunțesc bine cu cuțitul.

Când orezul este gata fiert, se adaugă ardeii tocați împreună cu zeama pe care au lăsat-o. Se amestecă ușor și se lasă vasul acoperit încă 15 minute.
Orezul va prelua gustul ardeilor și se va îmbiba cu sosul acestora.

Poate fi garnitură la friptură, mâncare de post sau salată răcoritoare; oricum ar fi, este excelentă.

Sos de roșii cu ciuperci

Adunam niște roșii ? Adunăm , cum să nu ! Și am adunat . 15 kilograme am adunat de dimineață . Toate, una și una . Pai cum sa nu te apuci de borcaniada? 

Adunăm niște ardei ? Adunăm ! 4 kilograme am strâns. Nici nu iti dai seama cât de mulți sunt , din cauza frunzelor. Ardeii au intrat la alta conserva, ardei cu rosii .  Tot azi am făcut-o . Am sa reeditez si  rețeta asta .
Au luat locul trandafirilor, ca acolo e stratul insorit . 

Adunăm niște ardei ? Adunăm ! 4 kilograme am strâns. Nici nu îți dai seama cât de mulți sunt, din cauza frunzelor. Ardeii au intrat la altă conservă, ardei cu roșii. Tot azi am făcut-o. Am să reeditez și rețeta asta.

Au luat locul trandafirilor, că acolo e stratul însorit.

1,5 kilograme ciuperci champignon, 600 grame ceapă, 1 căpățână de usturoi,2 linguri sare grunjoasă de murături, fără iod, o lingură piper măcinat, o creangă de cimbru, 1 linguriță oregano uscat, 3 foi de dafin, 100 ml ulei.

Într-o tigaie antiaderentă, am călit ceapă dată prin mașina de tocat cu sita mică, în uleiul încins, preț de 5 minute. Apoi am pus ciupercile tocate mărunt, la fel, prin mașina de tocat. Se adaugă sarea, piperul și foile de dafin, oregano, și se mai lăsă vreo 10 minute.

Apoi se răstoarnă într-o cratiță cu fund dublu, se pun roșiile și ardeii grași măcinați, creanga de cimbru și se pune la fiert. A fiert 2 ore, la foc mic. Oala este cu fund dublu, deci, nu se prinde, conținutul este destul de lichid.

După 2 ore, am oprit focul și, după ce s-a domolit puțin sosul, am folosit blenderul. Dacă până atunci, deși au fiert 2 ore, se vedeau bucățelele de ciuperci, după ce a fost pus în blender, sosul a devenit o pastă omogenă, fină și satinată.

Am pus înapoi la fiert, pentru 15 minute și, când a fost gata, am pus în borcane de 370 ml, sterilizate în cuptor și încă fierbinți. Au ieșit 21 de borcane și un bol plin.

Le-am pus capacele imediat și le-am așezat pe capac, să se videze. 5 minute au stat pe capac, după care le-am întors și le-am așezat în pat cald, pentru sterilizarea uscată.

A ieșit un sos gustos, condimentat și foarte fin.

Merge la pește, la friptură, la tocănițe, la pizza...la orice.

Tarta de gris cu lapte si jeleu de afine

De multă, multă vreme nu am mai făcut gris cu lapte. 

Ușor de făcut, gustos și aspectuos, bun pentru copii, bun pentru adulți, bun pentru toată lumea.

Am pus la fiert 1 litru de lapte, îndulcit cu 2 linguri de zahăr brun, cu coajă rasă de lămâie și esență de vanilie. Când a început să fiarbă, am pus 200 grame de gris treptat, sub formă de ploaie, și, la foc mic, am amestecat încontinuu cam 10 minute.

Când a fost fiert, am dat deoparte, am amestecat energic cu 50 de grame de unt și am deșertat într-o tavă rotundă cu inel, căptușită înainte cu folie alimentară. I-am dat formă netedă și am lăsat cam jumătate de cm loc gol lângă peretele formei.

Separat, 200 grame de afine, cu 2 linguri de zahăr brun și 100 ml de apă, am pus la fiert și am lăsat cam 10 minute. Apoi, am trecut totul prin sită și am lăsat la răcit.

În sucul de afine, am pus 2 pachetele de gelatină alimentară, am lăsat la hidratat 5 minute și apoi am pus pe foc, până la topirea gelatinei (nu are voie să fiarbă).

Se lasă la răcit încă 10 minute și apoi se răstoarnă peste gris. Având în vedere că am lăsat spațiu liber între peretele formei și gris, jeleul de afine va îmbrăca tot grisul, și deasupra, și lateral. Deasupra am răzuit un pătrățel de ciocolată albă.

Mai stă la rece cel puțin o ora și tarta de gris cu lapte și jeleu de afine este gata de mâncat.

Ruladă cu ciuperci, cârnați și cașcaval

Pentru că este sfârșit de săptămână, musai să fac ceva bun de mâncare.
De multă vreme tot am vrut să fac o ruladă cu ciuperci, și azi i-a venit rândul, să fie pregătită pe îndelete, fără grabă.

Așadar, foaia de ruladă am făcut-o din 4 ouă, atâtea am mai avut (sunt de la găini liniștite, fără stres, cu gălbenuș galben, nu albicios).
Într-o tigaie, am pus 80 de grame de unt, l-am lăsat să se topească la foc mic și am adăugat imediat 100 de grame de făină albă de calitate superioară. Am amestecat continuu, iar când făina a fost încorporată în unt, am pus 400 ml de lapte și am lăsat să fiarbă puțin, până s-a îngroșat. Am dat deoparte și am amestecat energic. După ce s-a răcit la temperatura camerei, am adăugat gălbenușurile și le-am omogenizat complet. Albușurile de la cele 4 ouă le-am bătut spumă, cu un praf de sare, și le-am amestecat ușor în aluat.
Se deșartă într-o tavă dreptunghiulară, tapetată cu hârtie de copt, după care se coace la 180 de grade, timp de 25-30 de minute.

În timpul în care se coace rulada, am pregătit umplutura: ciupercile, spălate și zvântate, tăiate mărunt, le-am prăjit în unt, cu sare și piper.
Cârnații de casă, simpli, neafumați, i-am prăjit (se poate folosi și șuncă; de fapt, se poate pune orice avem prin frigider).
Ciupercile și cârnații i-am pus într-un tocător electric și i-am tocat puțin, nu foarte fin, cât să se fărâmițeze ușor.
Separat, am încălzit puțin ulei de măsline, am pus un ardei kapia roșu, tăiat cubulețe, și l-am călit 5 minute. Am amestecat toate ingredientele de umplutură, le-am potrivit de sare și piper și am adăugat cam 50 de grame de cașcaval ras.

Între timp, s-a copt și rulada. Am scos-o din tavă, am dezlipit-o de pe hârtia de copt și am lăsat-o acolo. Peste rulada fierbinte am presărat cașcaval ras, iar peste cașcaval am pus umplutura.
Am început să rulez, cu ajutorul hârtiei de copt, nu foarte strâns, ca să nu se rupă rulada.
Când am terminat de rulat, am pus-o, împreună cu hârtia de copt, într-un șervet de bumbac, am rulat șervetul, am răsucit capetele și le-am legat. A ieșit un sul strâns bine. Peste rulada astfel împachetată, am pus o greutate și am lăsat-o la răcit, în bucătărie, cam 2 ore.
S-a închegat foarte bine și s-a desfăcut ușor.

Făcută cu ce am avut prin casă, a ieșit foarte, foarte bună.
Avantajul este că poate fi o mâncare de sine stătătoare, cu legume crude alături (roșii, castraveți) și este extrem de sățioasă.

Cozonac de post

Pentru că suntem în post, am testat o rețetă de cozonac de post și chiar a ieșit un cozonac foarte bun. Simplu sau umplut, cozonacul de post este tare gustos.

Ingredientele sunt puține:

• 1 kg de făină de calitate superioară
• 540 ml suc de portocale acidulat
• 1 vârf de cuțit de turmeric
• 120 ml ulei de floarea-soarelui
• 200 g zahăr tos
• 1 lingură de zahăr pudră
• 60 g drojdie proaspătă
• coajă rasă de lămâie, esență de vanilie și rom
• Pentru umplutură, am folosit merișoare uscate.

Se freacă drojdia cu zahărul pudră până la lichefiere, se presară cu puțină făină și se lasă 10 minute.
În sucul de portocale călduț se pune turmericul, zahărul și aromele, apoi se toarnă peste drojdie.
Făina cernută se adaugă în ploaie peste lichid, amestecând continuu, iar după omogenizare se frământă bine. Vasul se acoperă cu folie și se lasă la crescut timp de 30 de minute. După acest timp, se presară sarea peste aluat și se adaugă uleiul, frământându-se din nou, mai mult prin împachetare, pentru a încorpora tot uleiul. Se mai lasă la crescut încă 30 de minute, într-un loc călduț și ferit de curenți. Eu pun vasul în cuptorul cu microunde (nepornit).
Pentru că am făcut cozonacul în formă de guguluf, am uns tava cu ulei și am presărat-o ușor cu făină, apoi am pus cozonacul împletit în tavă.

L-am lăsat la crescut în tavă, cam 30 de minute, după care l-am uns cu ulei și l-am pus în cuptorul preîncălzit la 175 de grade, timp de 40 de minute. Imediat ce s-a copt, l-am scos din tavă, l-am uns cu miere de albine și am presărat peste el cristale de zahăr.

Cozonacul a ieșit foarte bun și aromat, iar acum, că se apropie vremea sfințișorilor, voi face cu siguranță și varianta de post, folosind acest aluat.

Pâine intermediară cu cartofi

Diferența dintre o pâine cumpărată de la prăvălie și una făcută în casă este una simplă: pe cea de la prăvălie o mănânci toată odată, fără să te saturi, iar din cea făcută în casă, mănânci doar o felie și deja ești sătul.

Pe acest principiu, dar și pentru faptul că este mai sănătoasă, fac pâine în casă.

Aceasta este o pâine făcută cu făină integrală, amestecată cu făină 650. Este crescută, gustoasă și are consistența pâinii făcute la țară, în cuptorul cu lemne.
Cu foarte mici modificări, pâinea are la bază rețeta fetelor de pe Savori Urbane, specialiste în a face pâine, pe care le apreciez pentru munca lor.

Așadar, pentru această pâine am folosit:

• 500 g făină integrală
• 700 g făină 650
• 30 g drojdie proaspătă
• 1 lingură de zahăr pudră
• 665 ml apă
• 300 g cartofi fierți în coajă și rași
• 24 g sare
• puțin ulei de floarea-soarelui.

Drojdia s-a amestecat cu zahărul până la lichefiere, apoi am adăugat 100 ml apă și 100 g făină 650. Am lăsat acest amestec în cuptorul cu microunde (nepornit) timp de 15 minute.
Între timp, am amestecat restul de făină cu cartofii rași. După aceea, am adăugat amestecul cu drojdia, am clătit castronul cu cei 565 ml apă călduță, am amestecat totul până la omogenizare și abia apoi am pus sarea.
Am frământat pâinea în mașina de pâine, unde am lăsat-o timp de 60 de minute, perioadă în care a și dospit la cald.
Am scos aluatul, l-am pus pe masa unsă cu ulei de floarea-soarelui, l-am împăturat și i-am dat forma de pâine, după care l-am pus pe hârtie de copt. În tava ovală cu capac, am pus 100 ml apă călduță, apoi am așezat hârtia de copt cu tot cu pâine, astfel încât apa să nu ajungă la aluat.
A mai stat la dospit încă 30 de minute, am crestat ușor pâinea cu o lamă și am pus-o la copt. Cuptorul a fost preîncălzit la maximum, apoi am redus temperatura la 230°C pentru 30 de minute, apoi la 200°C pentru alte 12 minute, iar la final, când am scos capacul tăvii, am mai lăsat-o 12 minute. După ce am scos-o din cuptor, încă în tavă, am pensulat-o cu apă rece, apoi am scos-o din tavă și am lăsat-o pe un grătar până la răcire completă. Adevărul este că a ieșit ușor bronzată, exact așa cum ne place.

Deosebit la această pâine este aspectul de „burete” al feliei, dens și ușor poros, care revine imediat la forma inițială după apăsare. Calitatea făinii contează foarte mult. Am făcut aceeași pâine, cu altă făină, în altă țară, și a ieșit diferit. 

Pâinea rămâne proaspătă câteva zile, fără probleme, păstrând același gust.

Jumări

Se topesc în gură, așa sunt de bune! Crocante la exterior, moi la interior, merg minunat cu o bucată de pâine de casă și o ceapă roșie și nu pot lipsi de pe masa de sărbători.
Anul acesta, jumări simple, din slănină tare.

Slănina se taie în bucăți potrivite, se pune într-o cratiță antiaderentă bine încinsă și se amestecă mereu, la foc potrivit, până ce bucățile devin aurii și plutesc în untură.
Se scot imediat pe un prosop de hârtie și se lasă în bucătărie până la răcirea completă.
Untura se strecoară prin tifon și se folosește la diverse preparate de patiserie.

Nu se compară cu cele cumpărate din prăvălii sau de la târguri.

Cârnați de porc, o rețetă ca la mama acasă!

Este decembrie, luna produselor tradiționale, momentul în care fiecare gospodină își scoate carnetul de rețete. Savoarea și bunătatea produselor de casă nu se compară cu nimic. Anul acesta, cârnații de casă sunt pregătiți din carne de porc – mai precis, 12 kilograme de fleică și 3 kilograme de pulpă. Carnea tocată prin sita mare se lasă o oră la temperatura camerei, pentru a se încălzi puțin și a putea fi frământată mai ușor.

Rețeta este una simplă, tradițională în casa noastră de ani de zile și care nu dă greș niciodată. La fiecare kilogram de carne, se adaugă 20 g de sare neiodată (precum cea pentru murături). Este important de menționat că, dacă se folosește alt tip de sare, cantitatea poate varia, așa că trebuie gustat. Sarea se macină în râșniță și se topește în supa de oase pe care o adăugăm la cârnați.

De asemenea, se mai pun 2 g de piper proaspăt măcinat, o jumătate de linguriță de boia de ardei, 50 ml de supă de oase și 35 g de usturoi curățat pentru fiecare kilogram de carne. Anul acesta, am decis să nu mai afumăm cârnații, lăsându-i proaspeți și savuroși, mai ușor de digerat. În acest caz, am folosit boia afumată pentru un plus de savoare și un ușor gust de afumat.

Usturoiul se mărunțește de obicei într-un tocător electric, iar apoi, în blender, se amestecă cu supa, sarea, boiaua și piperul. Toate se omogenizează, sarea se dizolvă complet, iar usturoiul devine spumă. Dacă alegeți să afumați cârnații și să îi păstrați la rece, nu în congelator, ideal ar fi să nu rămână pulpa usturoiului în compoziție. Dacă îi congelați, usturoiul poate rămâne fără probleme.

Carnea se frământă bine, până la omogenizare completă. Apoi, se face testul gustului, prăjind o chiftea într-o tigaie antiaderentă. După ce s-a răcit ușor, se gustă și se ajustează condimentele dacă este necesar.

Am ales să facem cârnați atât în mațe de oaie, cât și în mațe de porc. Au ieșit 25 m de cârnați subțiri și 10 m de cârnați groși. După ce au fost gata, i-am pus la zvântat pe un stativ de rufe folosit doar pentru acest scop, lăsându-i la rece peste noapte. Acest proces ajută la maturarea cârnaților și la schimbarea culorii.

După aproximativ 24 de ore, cârnații sunt gata pentru congelare. I-am ambalat individual pentru a-i putea scoate ușor, fără să se rupă.

Poftiți la masă!

Salată de cartofi, ca la mama acasă, cu ceapă roșie, măsline si muștar

O bunătate, exact ca la mama acasă! De regulă, se făcea pentru zilele de post, dar poate fi și o garnitură excelentă la pește afumat, cârnați sau ceva carne prăjită, pentru cei care nu țin post. Așadar, o mâncare simplă și gustoasă, ideală pentru toată familia!
1 kg de cartofi roșii, bine spălați, se fierb în apă cu sare, până când o scobitoare intră lejer dintr-o parte în alta a cartofului. Se scurg de apa fierbinte și se trec sub un jet de apă rece. Se curăță de coajă (deja mult mai ușor, pentru că au fost trecuți prin apă rece) și se taie cubulețe, așa, fierbinți. Ceapa roșie se taie inele, se pune peste cartofii tăiați, se adaugă o lingură de ulei (de măsline) și o lingură de oțet. Se amestecă bine și se acoperă pentru 5 minute.

Separat, o lingură de muștar, cu 2 linguri de ulei, sare, piper și puțină zeamă de lămâie, se omogenizează bine. Dacă nu țineți post, puteți adăuga și puțin iaurt gras.

Se ia capacul de pe cartofi, se adaugă sosul de muștar și măslinele. Se amestecă bine de tot, chiar dacă se mai sfărâmă puțin cartofii  și se lasă la macerat, măcar pentru 2 ore, la temperatura camerei.

Deosebită ca gust, ușor de făcut, are aroma mâncării de la mama de acasă!

Ciolan la cuptor, împănat cu usturoi și aromat cu rozmarin

Păi, dacă ne este poftă, pe poftă să fie!
Azi, ciolan la cuptor, împănat cu usturoi și aromat cu rozmarin!

De multă vreme vreau să fac, și azi i-a venit rândul. După o documentare serioasă, am ales să cumpăr 2 ciolane, gândindu-mă că, dacă tot merge cuptorul aproape 3 ore, măcar să gătească ceva consistent!

Așadar, 2 ciolane crude au ajuns la para focului, pentru pârlire suplimentară.

Apoi, cu un cuțit ascuțit, am tăiat șoricul de jur împrejur, în formă de spirală, după care le-am frecat bine cu sare, piper și apoi cu ulei de măsline.

Le-am împănat cu usturoi, le-am așezat într-un vas termorezistent și le-am legat între ele cu o țepușă de frigărui. Am adăugat 2 căpățâni de usturoi tăiate pe jumătate și rozmarin verde, apoi am turnat cam 200 ml de apă.

Le-am pus în cuptorul de gaz, încins la maximum, pentru 2,5 ore, timp în care am tot completat apa și am stropit carnea cu zeama din tavă.

Au ieșit crocante, delicioase, aromate și incredibil de gustoase.

Le-am servit cu un sos de hrean făcut cu smântână și puțină pâine neagră.

Poftiți la masă!