Spumă de căpșuni cu bezea italiană

Pofta ce-am poftit ! Păi cum să nu ai pofte, când, din strat, căpșunile te invită să le ai în vedere !

Spălate și curățate 

le-am tocat în cubulețe 

și le-am împărțit în 3: unele de pus la foc, cu o lingura de zahar  si 2 linguri de apă, ca sa se prepare termic, 

altele de amestecat cu frișca bătută și ultimele , simple, puse direct în pahar. 

Mai departe , foarte simplu: 4 albușuri bătute bezea cu 4 linguri de zahăr pudră , peste care am pus căpșunile preparate termic, fierbinți. Se bate continuu până ce se întărește și se răcește în același timp. 

Cam așa arată, bățoasă tare  bezeaua asta !

Am mai bătut și 200 ml de frișcă cu 2 linguri de zahăr pudră, peste care am pus cubulețele crude de căpșuni . 

Mai simplu de atât nu se poate : un rând de frișcă, un biscuit mărunțit, cubulețe crude de căpșuni și apoi bezea . Multă bezea !

Aromă incredibilă, gust nemaipomenit, poftă satisfăcută ! 

Coaste de porc la slow cooker

Azi mancăm pe pofte. De alea pentru leneși. Nu prea multă treabă, să nu ne obosim . 
De multă vreme am tot urmărit diverse rețete la slow cooker. Am zis sa iau unul modest, ieftin, ca să încerc. De nu e bun, îl duc înapoi. Normal, prima mâncare a fost pe poftă, coaste de porc. 
Le-am luat gata condimentate, de la carmangeria Cina. Simple nu erau. 

Le-am pus 5 ore pe high și doar  10 minute la cuptor, la sfârșit, pentru rumenire. Înainte de a stinge focul, am pus mujdei natur(usturoi uscat, usturoi verde, ardei iute, sare, pătrunjel verde și ulei de măsline). 
Au ieșit extraordinare, gustoase, fragede și aromate. Se topesc în gură, oasele sunt la distanță de carne, așa de bine s-au făcut.
Nu mai duc aparatul înapoi. Fac data viitoare un ciolan. M-am învățat cu binele .

Pariziene cu mere

Azi vorbim despre mere.
În fiecare an, la începutul lunii octombrie, mergem în livada Steluța  și cumpărăm mere. Multe mere, cam 100 kg. 

 

Le aranjăm frumos, pe căprării, în lădițe și le punem în pivniță. Stau frumos, cuminți, până în luna mai, atunci se termină merele noastre. Suntem asigurați cu fructe 5-6 luni.

Acum suntem deja în mai, merele sunt pe sfârșite, așa că, am zis să facem ceva bun, că este sfârșit de săptămână și suntem liberi.
Am hotărât să fac pariziene cu mere, mai aveam câteva ouă cu gălbenuș adevărat, portocaliu.
Aluatul este unul simplu și ușor:

• 1100 g făină albă,
• 100 g zahăr pudră cu aromă de vanilie
• 120 g unt 
• 2 gălbenușuri
• 1 ou întreg 
• 700 ml lapte 3,5% grăsime 
• 2 pliculețe cu zahăr vanilat
• 50 grame drojdie proaspătă
• 1 linguriță sare

Se freacă drojdia cu 2 linguri de zahăr pudră până ce se diluează. 
Gălbenușurile se amestecă cu oul întreg, se bat, se pune restul de zahar pudră, drojdia , laptele călduț, zahărul vanilat și se amestecă cu făina cernută și amestecată cu sarea. 
Untul se pune la sfârșit, în funcție de tipul frământării : pe rând, în vasul robotului,în timpul frământării sau direct în cuva mașinii de pâine iar peste el se pune aluatul la frămăntat sau se înmoaie mâinile în el,în timpul frământării , la frământatul manual. 
Aluatul se lasă la dospit 45 minute în vas acoperit, într-un loc călduț și ferit de curent. 

Umplutura este la fel de simplă : merele curățate se taie cubulețe, se trag la tigaie în unt (până ce își schimbă culoarea puțin), se adaugă peste ele o lingură de amidon alimentar și scorțișoară și se trag de pe foc. Nu am mai pus zahăr în mere pentru că sunt foarte, foarte dulci . 

După dospire, aluatul l-am împărțit în 12 bucăți egale. Am făcut parizienele (am mai pus puțin unt moale peste aluat)

și le-am pus în tava cu hârtie de copt. Se mai lasă a crescut alte 25 de minute . 

Apoi se pensulează cu ou  și se coc la 175 grade cam 25-30 minute, în funcție de cuptor.

Normal că la ultimele două nu mi-a ajuns umplutura și salvatorul situației a rămas magiunul de prune 

Au ieșit grozave. Fragede și aromate, cu gust de scorțișoară și unt, crocante la suprafață iar bucătăria era plină de mirosuri care, de regulă, înseamnă ,, acasă ''. 

Cozonac moldoardelenesc cu cremă de ciocolată și nucă

Pentru că am avut ouă adevărate, de alea galbene spre portocaliu, mi-am zis că este păcat sa nu fac niște cozonac moldoardelenesc, în mărime XXL.
Cam așa cantitățile :
1250 grame făină albă de calitate superioară
14 gălbenușuri
250 grame zahăr
75 grame drojdie proaspătă
200 ml lapte bătut
365 ml lapte
150 grame unt de 82% grăsime
esență de rom și vanilie
coajă rasă de portocală și lămâie
zahăr vanilat 2 pliculețe

Umplutura a fost de două feluri : rahat și ciocolată cu nucă. Și merișoare. Multe. Că sunt  acruțe în aluat dulce și se potrivesc perfect .

Pentru  frământatul manual, procedura este aceasta :

• 100 g de făină se pun într-un castron rezistent termic si se opăresc cu 200 ml lapte clocotit. Se amestecă repede până ce se dizolvă toate cocoloasele, se răsfiră pe fundul castronului si se lasă la răcit .
• Drojdia, frecată cu 1 linguriță de zahăr pudră, se pune peste făina oparită dar numai atunci când este aproape rece.Se amestecă bine  aceasta maia  si se  lasă la crescut, aproape de sursa de caldura, 15 minute , sau, în cuptorul cu microunde, nepornit. 
• Făina se cerne de trei ori, împreună cu sarea. 
• Separat, gălbenusurile, zahărul, laptele batut, restul de lapte dulce caldut , coaja de lămâie si portocală, zahărul vanilat se pun in blender și se amestecă bine.
• După ce maiaua a crescut,  se pune în blender câteva minute ca să se omogenizeze si  apoi se toarna peste făină.Se omogenizeaza si se incepe framantatul. 
•  Cel mai usor si mai simplu de framantat manual este sa  vă înmuiati mâinile în untul topit si călduț din castron,  pe măsura ce frământați. Astfel, aluatul  se frământă mult mai usor , untul se încorporează treptat și, după ce este copt, aluatul se va rupe fâsii, adică va fi crescut foarte bine. Când ați terminat de încorporat untul, ați terminat si cu frământatul, aluatul deja se va dezlipi de pe mâini si este gata de pus la crescut, fie in apropierea unei surse de caldură, fie in cuptorul calduț, cu usa cuptorului închisă, ca să fie ferit de curent. Aluatul se lasă la dospit până ce își dublează volumul. 

Pentru frământatul la mașina de pâine, se face exact la fel doar că untul se pune în cuva mașinii și aluatul omogenizat se pune peste el. Se frământă o oră.

Pentru frământatul la robot, la fel ca la manual, se pun untul pe rând, până la completa încorporare.

După ce aluatul a crescut suficient, se pune pe masă, se împătură în 3 de 2 ori și se mai lasă la crescut 20 minute. 

Și acum despre umplutură : cea cu rahat și merișoare, simplă, pusă  cât vă lasă inima dar să nu uităm că este foarte dulce și asta ține de gustul fiecăruia.

Cealaltă umplutură, de ciocolata cu nucă, cremoasă și multă. 200 grame de ciocolata topită cu 200 ml de frișcă fierbinte, se lasa la răcit. Albușurile(nu trebuiesc toate 14, ajung cam 8) , împreună cu 8 linguri de zahăr, se bat spumă tare. Când bezeaua este gata, se adaugă pe rând ciocolata și, la sfârșit, nucă măcinată. Am pus cam 700 grame. Se amestecă și se lasă pe masa din bucătărie o oră.
Cam așa arată foaia de cozonac cu cremă de ciocolată și merișoare. Nu am mai împletit 2 suluri, am făcut un singur sul pe care l-am rulat cu ajutorul hârtiei de copt. Așa nu s-a rupt, nu s-a dezmembrat, a rămas întreg sulul.

Cozonacii i-am pus în tăvile căptușite cu hârtie de copt. Tăvile mele sunt lungi, intră pe toată adâncimea cuptorului.  Pun doar 2 tăvi  în cuptor, distanțate, ca să se coacă bine și la bază. 

Între tavă și hârtie am pus bețe de bambus, care au ridicat hârtia pe înălțime în continuarea peretului tăvii. Fac asta pentru ca să nu se reverse cozonacul peste tavă, el va crește în înălțime, bețele de bambus fac un gărduț. Tăvile le-am pus într-o cutie mare de plastic pe care am acoperit-o cu folie alimentară. Se poate acoperi și cu un prosop de bumbac.  Au mai stat așa la crescut 45 de minute. 

Cozonacul l-am copt la 180 grade 20 minute, apoi încă 40 minute la 160 grade. Pe la 30 minute am deschis cuptorul și am pus hîrtie de copt peste cozonaci, să nu se ardă. Nu i-am uns cu nimic de data asta.Sunt foarte bine copți, nu sunt arși, doar rumeniți.

Tăiat bucăți, stă perfect în congelator, se dezgheață uțor și nu își alterează gustul.

Cornuri cu magiun și nucă

Pentru că am vrut să fac ceva foarte simplu și bun, am hotărât repede: ceva cu magiun și nucă. 
Magiunul, normal, făcut în casă, după această rețetă. 
Dacă tot frământ, facem și o plăcintă cu varză nouă, piperată și gustoasă.
Aluatul, excelent, crocant și gustos: 

• 1 kg de făină albă de calitate superioară,
• 700 ml lapte, 
• 2 lingurițe sare, 
• 50 grame drojdie proaspătă, 
• 1 lingură zahăr pudră, 
• 50 ml ulei de floarea soarelui.

Drojdia se amestecă cu zahărul pudră, se lasă 2 minute și apoi se freacă până ce se lichefiază. Separat, făina se cerne de două ori, se adaugă drojdia, laptele și se amestecă bine. Apoi se pune sarea. 
Uleiul se pune la sfîrșit. Dacă se frământă manual, atunci se ung mâinile cu ulei și se frământă până ce nu se mai lipește aluatul de mâini. Dacă se frământă la robot, uleiul se adaugă treptat în timpul frământării iar dacă se frământă la mașina de pâine, uleiul de pune direct în cuvă. 
Aluatul se lasă la dospit până ce își dublează volumul. 
Se răstoarnă pe blatul de lucru uns cu ulei , se împarte în bucăți de 80 grame, li se dă formă rotundă prin împachetare și rotire. Se lasă pe blat încă 10 minute la crescut . 
Apoi se fac cornurile : aluatul se intinde sub formă de turtă, se pune magiunul (2 linguri zdravene), peste el se pun bucăți de nucă prăjită , se rulează  (se închide capetele, să nu iasă umplutura)iar aluatul rămas după rularea ce acoperă umplutura  se răsfiră în fâșii tăiate și se rulează până la capăt.  
Se mai lasă la crescut, în tavă, 10 minute.
Se coc la 180 grade timp de 40 minute. Nu le-am uns cu nimic, s-au rumenit  perfect. 
Din același aluat, o minunată plăcintă cu varză. 

A fost odată, ca niciodată....dar, ce va veni, vom prețui ...

A fost odată ca niciodată....sărbători în familie, nici nu știam ce aveam ...
Ne pregăteam, fără îndoială 

Anul trecut , am avut ajutoare de nădejde, după cum se vede, moștenitorii și-au spus cuvăntul  ! 

Ne-am pregătit și acum, dar, masa este săracă, este numai pentru doi oameni, scaunele vor rămîne goale  ...

Dar, să fim sănătoși ! Vom prețui la maximum totul și nu vom lăsa nimic să treacă pe lângă noi ! 

Salată de fasole boabe cu ardei copți și ridichi

 Azi, o salată gustoasă și sățioasă, foarte ușor de făcut. Desigur, este de post, tocmai potrivită pentru o zi de vineri și pentru cine ține postul.
Așadar, fasolea roșie din 2 conserve am pus-o la scurs într-o strecurătoare de inox. Separat, am pregătit 10 ardei copți, în sensul că anul trecut, la indicațiile unei doamne în vârstă, am pus ardeii copți la congelat cu tot cu coajă. A avut dreptate. S-au pastrat perfect iar  la dezghețare, se curăță foarte ușor și nu se pierde sucul acela extraordinar din ardei. Deci, i-am curățat de coajă , cotoare și semințe și i-am taiat mărunt. Am mai feliat 5 ridichi roșii și  2 cepe roșii mari.
Pătrunjelul verde din grădină, aromat și proaspăt, s-a înscris cu succes în paleta coloristică a salatei mele. Am potrivit  de sare și piper ,

 am făcut un amestec de ulei de măsline, oțet balsamic și sosul de la ardeii copți și am pus totul peste salată. A stat acoperită salata mea vreo 2 ore, timp în care s-au împrietenit toate legumele și s-au inmuiat puțin ridichile și ceapa roșie.  

A ieșit grozavă. S-a mâncat simplă, cu o felie de pâine neagră alături.