Pariziene cu mere

Azi vorbim despre mere.
În fiecare an, la începutul lunii octombrie, mergem în livada Steluța  și cumpărăm mere. Multe mere, cam 100 kg. 

 

Le aranjăm frumos, pe căprării, în lădițe și le punem în pivniță. Stau frumos, cuminți, până în luna mai, atunci se termină merele noastre. Suntem asigurați cu fructe 5-6 luni.

Acum suntem deja în mai, merele sunt pe sfârșite, așa că, am zis să facem ceva bun, că este sfârșit de săptămână și suntem liberi.
Am hotărât să fac pariziene cu mere, mai aveam câteva ouă cu gălbenuș adevărat, portocaliu.
Aluatul este unul simplu și ușor:

• 1100 g făină albă,
• 100 g zahăr pudră cu aromă de vanilie
• 120 g unt 
• 2 gălbenușuri
• 1 ou întreg 
• 700 ml lapte 3,5% grăsime 
• 2 pliculețe cu zahăr vanilat
• 50 grame drojdie proaspătă
• 1 linguriță sare

Se freacă drojdia cu 2 linguri de zahăr pudră până ce se diluează. 
Gălbenușurile se amestecă cu oul întreg, se bat, se pune restul de zahar pudră, drojdia , laptele călduț, zahărul vanilat și se amestecă cu făina cernută și amestecată cu sarea. 
Untul se pune la sfârșit, în funcție de tipul frământării : pe rând, în vasul robotului,în timpul frământării sau direct în cuva mașinii de pâine iar peste el se pune aluatul la frămăntat sau se înmoaie mâinile în el,în timpul frământării , la frământatul manual. 
Aluatul se lasă la dospit 45 minute în vas acoperit, într-un loc călduț și ferit de curent. 

Umplutura este la fel de simplă : merele curățate se taie cubulețe, se trag la tigaie în unt (până ce își schimbă culoarea puțin), se adaugă peste ele o lingură de amidon alimentar și scorțișoară și se trag de pe foc. Nu am mai pus zahăr în mere pentru că sunt foarte, foarte dulci . 

După dospire, aluatul l-am împărțit în 12 bucăți egale. Am făcut parizienele (am mai pus puțin unt moale peste aluat)

și le-am pus în tava cu hârtie de copt. Se mai lasă a crescut alte 25 de minute . 

Apoi se pensulează cu ou  și se coc la 175 grade cam 25-30 minute, în funcție de cuptor.

Normal că la ultimele două nu mi-a ajuns umplutura și salvatorul situației a rămas magiunul de prune 

Au ieșit grozave. Fragede și aromate, cu gust de scorțișoară și unt, crocante la suprafață iar bucătăria era plină de mirosuri care, de regulă, înseamnă ,, acasă ''.