Fursecuri cu magiun si nucă

A venit toamna și, odată cu ea, o bogăție de roade. În categoria bunătăților, aceste fursecuri (de fapt, arată mai mult ca niște pâinici sau ca niște gogoși umplute) au un loc aparte. Fragede, gustoase și aromate, sunt tare bune. Rețeta nu îmi aparține, am găsit-o pe pagina Simonei Callas.

Așadar, 300 g unt moale, 250 g zahăr pudră, esență de vanilie, coajă rasă de lămâie, 6 g praf de copt, 700 g făină albă și 2 ouă mari. Din toate aceste ingrediente, am făcut un aluat fraged.

Pentru matriță m-am folosit de un suport din sticlă pentru lumânare mare, pentru că este greu și are stabilitate. Am încercat și cu o formă de minitartă, dar a fost greu de lucrat. Am pus o bilă de aluat pe care am aranjat-o ca la tartă, pe pereții de sticlă îmbrăcați în folie alimentară. Am pus umplutura, care este simplă: magiun de prune amestecat cu bucăți de nucă. Peste umplutură am așezat un capac de aluat, ca să acopere complet umplutura, și apoi, cu ajutorul foliei, am scos fursecul din formă și l-am pus în tavă, pe foaie de copt.

Manopera este migăloasă, dar chiar merită. Au crescut frumos, le-am copt la 175 de grade timp de 35 de minute și s-au rumenit bine. Talpa fursecului arată foarte bine și indică faptul că sunt bine coapte.

Au ieșit multe, adică vreo 30 de bucăți. Sunt mari (au cam 5 cm diametru la bază) și o înălțime de circa 2,5 cm. Le voi repeta, cu siguranță, pentru că sunt minunate, iar din pivniță nu ne lipsesc magiunul și nuca.

Turte țărănești

  Vă mai amintiți turtele bunicii, coapte pe plită? Ooo, ce mai mirosea în curte, de la poartă te lua amețeala! Avea o bucătărioară de vară, minusculă, în care era o sobă cu plită, o laiță care se transforma în tejghea la nevoie și un loc pentru scăunel, pe care stătea și punea găteje pe foc. La o astfel de sobă se coceau turtele! Azi am rămas fără pâine în casă și, având niște făină grozavă din hambarul mătușii, m-am gândit la aceste turte.

Aluatul este unul simplu:

• 1 kilogram de făină se cerne de două ori.
• 50 de grame de drojdie proaspătă se freacă cu 1 linguriță de zahăr pudră, până ce se lichefiază, apoi se amestecă cu 100 ml apă călduță.
• Se face o adâncitură în făină și se pune acolo amestecul de drojdie, se presară puțină făină și se amestecă. Se acoperă ligheanul cu o folie și se lasă să crească puțin maiaua din mijloc, cam 10 minute.
• Se amestecă bine maiaua cu restul făinii, se mai adaugă 400 ml de apă călduță și se amestecă bine.
• Într-un pahar, 100 ml de apă călduță se amestecă cu 1 linguriță cu vârf de sare și se încorporează în aluat, până la omogenizare.
• Se frământă aluatul cam 10 minute, cu mâinile unse cu ulei de floarea-soarelui (cam 50 ml în total).
• Se acoperă ligheanul cu o folie și se lasă la crescut 30 de minute.
• Se scoate aluatul crescut și se porționează în 8 bucăți egale.
• Bucățile se aplatizează cu mâinile și se împătură în 3, apoi se rulează strâns, sub formă de rulou.
• Se dă formă de bilă rulourilor de aluat și, cu un sucitor, se întind turtele.
• Se unge o folie cu ulei și se așază turtele pe ea, lăsându-le la crescut timp de 30 de minute.
• Se înfierbântă tigaia, se ia turta crescută și se pune în tigaia fierbinte și neunsă, cu partea de deasupra în jos.
• Se acoperă imediat cu un capac și se lasă la foc mic, până se coace pe ambele părți.
  Eu am copt la 4 tigăi odată, ca să am spor.

 Delicioase turtele acestea și stau la loc de cinste pe masă, alături de alte bunătăți !

Ciuperci brune, cu unt , rozmarin si usturoi

Ne plac ciupercile, indiferent de formă sau culoare. Astăzi, le-a venit rândul ciupercilor brune – deosebite ca gust și aspect, simple și delicioase.

Așadar, 1 kg de ciuperci brune, bine curățate (nu spălate – acolo unde a fost necesar, am folosit cuțitul pentru a le curăța), tăiate în două, au fost puse într-o tigaie antiaderentă, cu 30 g unt tăiat în bucățele.

Când s-a topit untul, am amestecat bine și am adăugat sare. Am mai lăsat ciupercile pe foc timp de 5 minute, după care am adăugat o mână de usturoi verde, tăiat mărunt. Ciupercile deja s-au înmuiat mult de la sare și se scaldă acum într-un sos de unt și zeamă proprie. Acesta este momentul în care am adăugat rozmarinul, proaspăt cules din grădină. Desfăcut în ace subțiri, l-am împrăștiat peste ciuperci și am amestecat bine. După aceea, am luat tigaia de pe foc, am adăugat un cățel de usturoi tăiat mărunt și am pus capacul. Le-am lăsat astfel timp de aproximativ 10 minute.

Sunt extraordinare la gust. Ciupercile acționează ca un burete, absorbând aroma minunată de unt, în timp ce sarea le-a înmuiat ușor, iar rozmarinul și usturoiul le-au oferit o savoare desăvârșită.

Poftiți la masă!

Batoane cu mac

De mult timp intenționam să încerc aceste batoane cu mac. Testând făina și noua mașină de pâine, a venit și rândul lor!

Aluatul este simplu și gustos: 500 g făină albă superioară, 300 ml lapte cald, 25 g drojdie proaspătă, 50 g zahăr, 80 ml ulei, 50 g unt și un praf de sare.

Drojdia, amestecată cu o lingură de zahăr și 50 ml lapte, se presară cu puțină făină și se lasă timp de 10 minute. Apoi, se adaugă restul de zahăr, laptele rămas, uleiul și făina și se amestecă până la omogenizare. Aluatul se frământă până nu mai este lipicios (dacă se folosește mașina de pâine, se selectează un program de frământare), apoi se lasă la crescut.

Când aluatul își dublează volumul, se adaugă sarea și se frământă din nou, lăsându-se la crescut încă 10 minute.

Aluatul se împarte în 8 părți egale. Fiecare parte se întinde subțire cu sucitorul și se unge cu unt moale. Foaia se rulează strâns într-un sul și se așază într-o tavă tapetată cu hârtie de copt, lăsând o distanță de 2 cm între suluri. Batoanele se mai lasă la crescut până își dublează volumul.

Se amestecă 100 ml lapte rece cu o lingură de făină și cu acest amestec se pensulează batoanele. Deasupra se presară mac și se coc la 175 de grade, timp de 25 de minute.

Cu 2 minute înainte de a scoate batoanele din cuptor, se fierb 100 ml apă cu o lingură de zahăr. Apoi, acest sirop se toarnă încet peste 2 linguri de miere.

Imediat ce sunt scoase din cuptor, batoanele se pensulează cu mierea diluată și se lasă la răcit pe un grătar.

Aceste batoane cu mac sunt ușor de făcut și foarte gustoase. Dacă se doresc de post, untul poate fi înlocuit cu ulei.

BUDINCĂ DE OREZ CU MERE

Ne place orice este făcut cu mere și are gust de scorțișoară!

Budinca de orez cu mere se face foarte repede și este extrem de bună!
Am fiert o cană de orez (aproximativ 250 g) în 2,5 căni de lapte (de regulă, măsor orezul, iar laptele îl pun de două ori și jumătate cantitatea orezului), 2 linguri de zahăr, vanilie, scorțișoară și un pic de sare. Orezul a fiert 20 de minute, după care l-am lăsat la răcit, acoperit, pentru a absorbi tot laptele.

 

Separat, am amestecat 3 linguri de smântână (poate fi și iaurt cremos) cu un ou și orezul răcit.

Am tapetat o tavă cu pereți detașabili cu unt și pesmet, apoi am pus orezul și l-am aranjat ca un blat.

Am luat 4 mere, spălate, curățate și tăiate în jumătăți, apoi feliate subțire, ca ceapa, și le-am așezat peste orez, până ce am acoperit întreaga suprafață. Peste mere (le-am răsfirat ușor) am presărat zahăr brun, zahăr vanilat și scorțișoară, apoi am dat budinca la cuptor pentru 40 de minute.

După ce s-a copt, cam 30 de minute la o temperatură de 180°C, am scos pereții detașabili și am lăsat budinca să se răcească aproximativ 15 minute, pentru a se închega.

Este o budincă gustoasă, aspectuoasă și foarte ușor de făcut!

OUĂ UMPLUTE

Ouăle umplute au întotdeauna un aer sărbătoresc. Nu le fac des, tocmai pentru a fi gustate la maximum atunci când este cazul. De regulă, pregătesc 10 ouă pe care le fierb în apă cu sare, circa 10 minute, la foc mic. După ce se răcesc și se curăță, le tai în jumătate și scot gălbenușurile.

Pentru pasta de umplut, folosesc pate de ficat, gălbenușurile (obligatoriu date prin sită inoxidabilă), unt la temperatura camerei, sare și piper. Separat, prepar o maioneză tare dintr-un gălbenuș crud și unul fiert, folosind ulei de floarea-soarelui. O condimentez cu sare și piper, apoi adaug o lingură de smântână groasă fermentată și o lingură cu vârf de hrean (curățat și măcinat de mine acasă, ca să fie proaspăt).

Umplu jumătățile de ouă cu pasta, le așez pe platou cu umplutura în jos, iar în mijloc formez un ou din două jumătăți umplute, tăind puțin la bază pentru stabilitate. Peste ouă torn maioneza, care s-a subțiat de la smântână, și decorez platoul în funcție de anotimp și de ce avem prin casă (roșii, măsline, gogoșari, pătrunjel).

 

Tartă cu mere, pere și nuci

Este o tartă cu un gust interesant, combinația fructelor fiind foarte reușită!

Pentru aluatul de tartă am folosit 200 g de făină, 120 g unt, 20 g zahăr pudră, 1 vârf de cuțit de sare, coajă rasă de lămâie și 50 ml apă rece, pe care le-am amestecat și le-am dat la rece pentru 20 de minute.

Între timp, se curăță 4 pere și se taie pe lungime. Din aluatul răcit se întinde o foaie într-o tavă rotundă de tartă, cu diametrul de 23 cm. Pe marginea aluatului din tavă se așază un rând de felii de pere suprapuse puțin, astfel încât mijlocul să rămână liber. Merele se taie în cubulețe și se amestecă cu nucile zdrobite și cu 1 lingură de zahăr tos. Acest amestec se pune în mijlocul tartei. Se coace la foc potrivit, aproximativ 30 de minute. După ce s-a copt, se amestecă 2 linguri de gem de caise cu puțin coniac (eu am pus vișinată) și se pune peste tarta fierbinte.

Prajitură cu mere, unt si caramel

Prăjitura este simplă și delicioasă.

Dacă tot s-au chinuit găinile alea nestresate să facă ouă adevărate, am zis să fac ceva în care să se vadă culoarea lor, să fie aluat galben, nu alb.

La piață, tarabele gem sub greutatea fructelor. Normal, merele, frumoase, cu aromă de vară, te îmbiau să le iei. Așa că le-am luat, iar drept urmare, a ieșit o prăjitură răsturnată cu mere.

Am început cu începutul: am caramelizat 150 de grame de zahăr brun într-o cratiță, groasă și antiaderentă.

După ce s-a caramelizat, am rotit cratița până ce zahărul s-a întins pe tot fundul cratiței și pe circa 2 cm din pereții ei. Am lăsat să se răcească, pentru a se întări.

Merele le-am curățat de coajă, le-am tăiat în felii (opt) și le-am așezat în două straturi suprapuse, peste zahărul întărit. Peste mere am pus 50 de grame de unt, tăiat în cubulețe mici. Am pus cratița în cuptorul preîncălzit, la 200 de grade, pentru 30 de minute.

Între timp, am bătut spumă albușurile de la 5 ouă, cu un praf de sare. Apoi am adăugat 140 de grame de zahăr brun, 2 pliculețe de zahăr vanilat și o lingură de zeamă de lămâie și am continuat să bat până ce a ieșit o bezea lucioasă și fermă. Am adăugat gălbenușurile și am amestecat prin răsturnare, iar la final am încorporat 150 de grame de făină, amestecând tot prin răsturnare.

Am scos merele din cuptor și am turnat rapid aluatul de pandișpan peste ele, apoi le-am pus din nou în cuptor, de această dată la 175 de grade, pentru 30 de minute.

După ce am scos prăjitura din cuptor, am răsturnat-o rapid pe un grătar și am lăsat-o la răcit. Deasupra am ras o bucățică de ciocolată albă.

Este foarte gustoasă, gustul de mere s-a îmbinat perfect cu untul și vanilia, iar prăjitura este extrem de simplu de făcut. Merele de vară sunt ușor acrișoare și aromate, având un gust inconfundabil.