Palaneţ (plăcintă) cu varză

Pentru ca particip la proiectul initiat  de Gina Bradea - Traditie si gastronomie romaneasca, cu o gazda minunata in luna mai, aceasta fiind Simona,  dar si pentru ca este zi de sarbatoare,am facut  palanet cu varza. 
Inceputurile mele de nevasta in Ardeal,de acum multi ani, sunt legate de gusturi minunate, specifice zonei  . Ma ducea sotul in vizita la bunica si la rudele  de  la tara, in zona Mociu, mai precis in Suatu. Pentru mine era sarbatoare fiecare vizita, gospodinele ma surprindeau de fiecare data cu  mancaruri exceptionale. 
Intotdeauna  eram asteptati cu bunatati. Am remarcat, de-a lungul timpului, ca era o obisnuinta  ca gazdele sa faca in cuptor atunci cand stiau ca le vin copiii sau rudele in vizita. Este modul lor traditional de a-si omeni  oaspetii, care nu se mai satura de bunatati si care primesc si la pachet, pentru cei de acasa care nu au fost prezenti la ospat.  Gospodine, ardelencele dupa ce scoteau pita din cuptor  , faceau palanet, o placinta minunata, umpluta cu ce era prin gospodarie : branza amestecata cu cozi de ceapa taiate marunt sau varza calita. Am stat langa matusa sa vad cum se fac placintele, reteta este a lor, eu doar ma straduiesc sa o reproduc. Au femeile de la tara o indemanare si o precizie in a face totul  sa para simplu, incat, nu poti trece cu vederea asa ceva. Eu  am  ales sa fac cu varza calita, ca tot e la loc de cinste varza noua. 
Asadar,aluatul este baza :  500 de grame de faina alba nulas, primita tot de la matusa, cernuta de doua ori, am amestecat-o cu o lingurita de sare. In mijlocul ei am pus 25 de grame de drojdie proaspata, inmiata cu 300 ml de apa calduta. Iese un aluat ca de paine. Dupa omogenizare completa, am intins pe planseta untura solida dar la temperatura camerei,  o lingura buna. 
Am pus aluatul peste untura si am inceput sa il impachetez, prin ridicarea colturilor, pana ce s-a incorporat toata  grasimea. In acel moment, este gata framantatul, se pune inapoi aluatul in ligheanul infainat, i se face o cruce deasupra cu un cutit si se acopera cu un servet de bumbac, curat. Sta  la crescut pana ce isi dubleaza volumul. Pentru ca drojdia este proaspata si faina este de calitate superioara, maximum jumatate de ora trebuie pentru crescut. 
Vreau sa spun cateva cuvinte si despre faina nulas din  lada matusii. Diferenta dintre faina alba din pravalie si aceasta faina este neta. Faina nulas sau trei nule,  este cumva granulata, usoara, nu se compacteaza, nu sta fir pe fir. Ti se scurge printre degete, nu se lipeste de ele. 
Separat, o ceapa taiata marunt se incalzeste in ulei, pana dezvolta mirosul specific. Peste ea se pune varza taiata marunt si frecata cu sare, dupa care  se lasa la calit pana ce nu mai are zeama deloc, bineinteles asezonata cu mult piper.Se lasa la racit pana ce se pune in palanet.
Din aluatul acesta ies 6 palanete mandre si gustoase. 
Se intinde aluatul, se pune umplutura pe o jumatate si se aduce cealalata jumatate peste umplutura , apoi se apasa marginile cu  varfurile degetelor, ca sa nu iasa umplutura la copt. Abia acum se aplatizeaza  putin palanetul. 
Dat fiind faptul ca nu am cuptor pe lemne, am pus palanetele  in tava, au mai stat la crescut  15 minute , le-am uns cu ou batur si apoi le-am copt timp de 40 de minute la 200 de grade. 

 S-au rumenit foarte frumos iar talpa s-a copt uniform.

Placinta dietetica cu mere de vara

Nu va uitati ca e neagra si urata placinta mea, gustul este invers proportional cu aspectul. 
Am facut ca un copil mic si prost : in piata erau mere de vara ,pur si simplu te imbiau sa le cumperi !!! Normal, am vrut si eu, cum sa nu vreau ? Cineva l-a intrebat pe taran : sunt acre ? Raspunsul taranului, care mustacea (o fi gustat si el un mar ) : nuuuu, astea sunt dulcute, de vara..... Asadar, lamaia sa se ascunda pe langa aceste mere, care ,odata gustate, iti strepezeau dintii numai cand te uitai la ele . Vrand , nevrand, uite placinta !
Aluatul , clasic : 500 grame faina integrala , 1 pliculet de 7 grame de drojdie uscata, apa calduta si o lingurita de sare. Se framanta bine, pana ce se omogenizeaza, se pun 2 linguri de ulei pe planseta si se framanta aluatul sub podul palmei, prin impaturare, pana ce se incorporeaza uleiul. Se pune in castron, se cresteaza in forma de cruce si se pune la crescut in cuptorul cu microunde, nepornit. 
Separat, merele spalate le-am despicat in 4, le-am curatat de  seminte si le-am pus in tocatorul electric. Le-a invartit de vreo 3 ori si au iesit cubulete mici ( nu are rost sa li se curete coaja, ca practic nu au coaja  si sa le razi, ca nu ai ce, ele  sunt micute, paguba ar fi prea mare ).
Merele astfel pregatite le-am amestecat cu indulcitor , scortisoara si un pahar de apa si le-am pus pe foc, pana ce scade lichidul (la foc mare, in tigaie antiaderenta).  Merele nu lasa mult lichid, repede se fac. 
Intre timp, aluatul a crescut  si facem foaia , peste care punem suluri de aluat astfel incat sa se faca niste cuiburi pentru mere. 

 Umplem golurile cu merele racite 

si dam la cuptor, la 175 de grade, pentru 45 de minute. 
S-au caramelizat merele pe deasupra, au un gust extraordinar .

Avantajul acestei placinte este ca o tai  pe sulul de aluat si iese bucata de placinta gata confectionata, ferma (altfel umplutura cu  mere este  moale si cand  tai bucata,   zboara de o parte sau alta a cutitului). Inca un avantaj, este acela ca partea de jos, talpa placintei este foarte, foarte subtire si crocanta 

Merele de vara au alt gust decat cele de iarna, sunt mult mai gustoase, au gust de proaspat. 
Sa poftiti cu drag, nu bagati in seama culoarea aluatului !

Retese (placinte )cu branza Focsani

Pentru ca acum nu mai este o problema  branza Focsani , am facut niste retese  cu aceasta branza untoasa, minunata, de data asta cu faina alba , 650, foarte buna la framantat. 

Asadar, am framantat 1 kg de faina, cu 60 de grame de drojdie proaspata si cam 600 ml de apa (aici e greu de stabilit exact  cantitatea de apa, depinde foarte mult de gradul de umiditate al fainii) calduta, 2 lingurite de sare fina si  4 linguri de ulei de masline. 

Drojdia am  frecat-o cu o lingurita de zahar pana ce s-a lichefiat , am amestecat cu putina apa calda si am rasturnat peste faina cernuta de doua ori si amestecata cu sarea. Apoi am pus si restul de apa, am framantat un pic pana ce s-a omogenizat totul (aici se vede daca ajunge apa sau nu  - daca nu e destula, ramane faina pe fundul ligheanului si atunci mai adaugati apa cu taraita ). Apoi, am intins uleiul pe planseta , am pus aluatul  si am inceput sa il impatur  pana ce s-a absorbit tot uleiul. Acesta este tot framantatul. Pe fundul ligheanului am pus faina, am pus aluatul, l-am crestat la mijloc si l-am lasat la crescut , la cald, pana ce si-a dublat volumul (cam in 30 de minute ). Dupa aceea am luat cate o mana de aluat, am intins foaie  subtire pe planseta , am uns cu unt topit dar rece si am pus , pe o margine branza Focsani, modelata ca si sul. Am rasucit sulul de aluat, strans,peste cel de branza  si apoi i-am dat forma de melc, pe care l-am pus pe platou de inox si a mers la frigider. Acolo a stat vreo jumate de ora, ca nu am avut timp mai repede sa le coc. 

Le-am scos si, in ordinea in care le-am pus, am inceput  sa le intind in foaie, cu sucitorul

si apoi le-am copt , in tigaie de fonta (merge bine si teflon sau ceramica ), pe aragaz, la foc mic. Eu am copt la trei tigai odata, merge mai usor .

Diferenta  intre placintele cu branza obisnuita si acestea  este ca aceasta branza nu lasa apa, nu umezeste aluatul si nu sparge aluatul, ca sa se  arda la copt.Sunt extraordinar de bune si reci , retesele ! Si mai este o diferenta : dat fiind faptul ca au unt si sunt facute ca un melc, ele se vor desface frumos, in foi subtiri, aproape ca un foietaj. 

Corabioare cu ciuperci

Din categoria " am  o straita plina cu ciuperci, ce sa  fac cu ele" , de data asta  a venit  randul corabioarelor (denumite astfel prin asociere cu forma lor, nu prin aluatul clasic de corabioare, cu grasime ) . 
La sfarsit, cand nu a mai fost umplutura, bun a  fost si magiunul pentru cateva , care au iesit chiar surprinzator de gustoase.
Aluatul, cel clasic: faina integrala, drojdie, apa si sare (aici  reteta) .
Umplutura  am facut-o dintr-o  ceapa usor calita intr-o  o lingura de ulei de masline, peste care am pus ciupercile , sare, piper si ardei gras rosu macinat impreuna cu patrunjel verde  (aici reteta) . Am lasat la inabusit pana ce a scazut lichidul de tot. Dupa ce s-a racit, am macinat compozitia si  am adaugat 2 linguri de seminte de in macinate (se pot pune si doua oua, in locul semintelor de in )  
Aluatul l-am intins in foaie subtire si l-am decupat cu gura paharului de 300 ml. Am apucat simetric de  marginile aluatului si le-am adunat prin lipire, in sus. A rezultat o corabioara taman buna de umplut cu o lingura de ciuperci. Am presarat  deasupra seminte de susan si le-am dat la cuptor la 200 de grade pentru 30 de minute. 
Au iesit delicioase, picante si crocante. 

Placinta cu telemea

Nu stiu cum se face ca, in fiecare an de Sf. Ioan, nu mai vrem nimic din ce am mancat in timpul sarbatorilor de iarna.
Anul acesta ne-am omenit cu o placinta savuroasa , facuta cu telemea, bineinteles  cu un pahar de vin alaturi. 
Aluatul, ca de sarbatoare, cu faina alba  (nu neagra, asa cum ne-am invatat in ultima jumatate de an) .
Asadar, am zis sa fie dezmat pana la capat si am framantat 1 kilogram de faina alba trei nule , din care doar o parte am folosit la placinta. 
La 1 kilogram de fina, am pus 20 grame de drojdie uscata, 1 lingurita cu varf de sare , apa calduta (aici deja e greu cu cantitatea, am constatat ca fiecare sortiment de faina are nevoie de alta cantitate de apa )pana la consistenta unui aluat  potrivit de tare si 3 linguri de ulei de masline. 
Din toate astea am facut un aluat pe care l-am lasat la crescut in cuptorul cu microunde nepornit, pana ce si-a dublat cantitatea. 
Placinta , simpla de tot : 
- aluatul intins in foaie subtire, asezat cu sucitorul in tava rotunda de silicon, cu marginile  lasate mai mari decat tava. 
- umplutura : telemea  de oaie rasa, cam 300 grame , amestecata cu 3 oua  si 2 linguri de cascaval razuit ), pusa peste prima foaie de aluat. 
- a doua foaie de alut, pusa peste umplutura.
Se lipesc marginile, se inteapa cu furculita aluatul, se unge cu ou batut si se presara cu seminte de in. 
Se coace in cuptor  timp de 40 de minute la 190 grade. 
Din restul de aluat, am facut 4 baghete : am intins aluatul in foaie si l-am rulat pur si simplu, l-am uns cu ou si am presarat seminte de in si de susan. 
Au iesit extraordinar de frumoase si de gustoase, sunt ideale pentru cand aveti musafiri, pentru tartine,langa o pasta de branza, de peste  sau un pate de ficat facut in  casa. 

Placintele cu branza sau cu varza

Au iesit niste placintele pe cinste , bune , moi si savuroase !
Din 10 linguri de faina, 1/2 lingurita sare, drojdie proaspata cat o nuca  si apa calduta, se face un aluat  ca pentru paine, destul de tare. Aluatul ajunge pentru 15 placintele.
Pe planseta, se intinde 1 lingura de untura solida peste care se pune aluatul si se framanta sub podul palmei, prin  impachetare, pana ce untura se incorporeaza  in aluat.
Se lasa la dospit  pina ce isi dubleaza volumul , dupa care se fac placintelele: se intinde aluatul si se taie cu un bol rotund, se pune umplutura, se impacheteaza placintelele fie  ca si poalele in brau, fie ca si pateurile.
Am pus doar branza simpla, sarata , fara adaosuri iar varza a fost  calita, piparata  si sarata. 
Se aseaza in tava , se ung cu ou batut si se coc 45 de minute la foc potrivit. 

Dupa ce au fost scoase din cuptor, se acopera  cu un prosop de bumbac, pret de vreo 15 minute, ele se racoresc si se si inmoaie, devin taman bune pentru mancat !

PLACINTA CU CIUPERCI

Am mai avut in casa o jumatate de kg de ciuperci si m-am gindit sa fac o placinta cu ciuperci. A iesit exceptionala la gust!
Am facut aluat din 10 linguri de faina, sare, drojdie cam 30 de grame  si o lingura de untura  de porc, pe modelul aluatului de pizza, descris la  categoria respectiva. 
O  bucatica de slanina am taiat-o marunt, am calit-o, am pus o ceapa mare taiata peste  ea, citeva bucatele de cirnati taiate marunt si la urma am  pus ciupercile taiate marunt. Am condimentat totul si am lasat pe foc pina ce a scazut tot lichidul si am lasat la racit. 
Am impartit aluatul in 2 si am facut 2 foi si  una am pus-o pe fundul tavii(peste  hirtia de copt) . Peste aceasta foaie am pus  cas de oaie razuit marunt, am pus umplutura cu ciuperci si iar cas de oaie razuit. Apoi, am pus a doua foaie de aluat, am cusut-o cu degetele pe margini si am intepat-o cu furculita.

Am uns cu ou pe deasupra si am lasat-o la cuptor pret de 45 de minute.

O gustare delicioasa, asta a iesit !

PLACINTE ARDELENESTI CU BRINZA SARATA, BRINZA DULCE, VARZA SI MERE

Azi e simbata  si pentru ca  am vrut sa mincam ceva bun, am facut placinte :
Aluatul l-am facut  din 1 kg de faina alba trei nule Baneasa  cernuta impreuna cu 1 lingurita sare fina, 60 g  drojdie proaspata frecata bine cu 1  lingurita de zahar si   700 ml apa calduta (se framinta doar  pina ce se omogenizeaza aluatul, nu mai mult) .Apoi 50 ml ulei de masline am pus pe masa si am impaturat aluatul pina ce a absorbit  tot uleiul.

L-am dat la  crescut la cald, pina ce si-a dublat volumul (aproximativ 15 minute).

 Dupa asta l-am scos si l-am impartit in 16  portii egale, pe  care le-am  asezat pe masa unsa cu ulei si le-am lasat pina ce si-au dublat volumul .

 Apoi, pe masa unsa cu ulei, am inceput confectionarea lor, adica am intins aluatul  cu miinile pline de ulei, am pus umplutura , am pliat aluatul si am cusut marginile cu virfurile degetelor, totodata si apasind  peste placinta,  ca sa iasa tot aerul afara. 

Pentru copt am o tipsie de  fonta groasa , pe care o pun direct  pe focul de  la aragaz, pun foarte putin ulei   si incep sa le coc la  foc potrivit, chiar mic, pentru fiecare parte de placinte cam 4-5 minute, pina ce se rumenesc putin.
Nu au nevoie de mai mult timp la copt deoarece foaia este foarte, foarte subtire   iar umplutura este  semipreparata : varza este calita, merele sint calite cu zahar si scortisoara iar  brinza  are nevoie de  putin timp  ca sa se topeasca.  

Desi  poate parea ca se lucreaza cu mult ulei, vreau sa spun ca pentru 16 placinte  folosesc doar 150 ml de ulei, nu mai mult dar il tot intind pe masa  si pe miini si de aceea  totul pare uleios.  
Pofta buna  la placinte ! 

PLACINTA CU BRINZA

 

 Placinta cu   brinza sarata , facuta in cuptor,  este ideala pentru  atunci  cind nu  ai timp mult la dispozitie sau  mai bine zis mai vrei sa faci si altceva in timpul acela. 

Aluatul este simplu : 12 linguri de faina, sare, drojdie cit o  nuca, o  lingurita de zahar, apa calda,1 lingura ulei  de  masline,  brinza sarata si  ou pentru uns deasupra. 

Drojdia, inmuiata cu zahar  si un pic de apa calda, se pune peste faina cernuta (cu tot cu sare) , se adauga apa  calduta pina ce se  obtine un aluat  ferm. Uleiul de masline se pune pe masa, se pune aluatul  peste el si  se  impatureste alutaul cu  podul palmei pina incorporeaza tot uleiul. 

Se da la crescut   pina ce isi dubleaza volumul. Apoi, se intinde o  foaie, se aseaza in tava cu marginile putin ridicate, se pune brinza si  apoi o a doua  foaie de aluat, se  lipesc marginile  , se inteapa cu  furculita  si se unge cu  oul batut. 

In cuptor sta cam 40 de minute la foc potrivit, pina ce se rumeneste frumos deasupra. Este buna si calda si  rece, simpla sau cu smintina deasupra !

PLACINTA CU VARZA

Cind eram studenta, in Iasi, era in Podu Ros o  cofetarie la care mergeam sa mincam placinta si doamne, buna, buna mai era si acum  vad cu ochii mintii  bucata de placinta pusa pe farfurie, ne asezam la  o  masa la geam si acolo stateam  citeva ore la o placinta .
Ce fac eu acum nu  cred ca  ajunge la nivelul  acela dar pot spune  ca este foarte, foarte buna si  aceasta .
Asa ca, din 15 linguri de faina, drojdie   proaspata cit o nuca(inmuiata cu o lingurita de zahar), sare si apa calduta fac un aluat. Pe blatul de lucru, o lingura de  grasime de porc alba ca neaua o  intind  si peste ea pun aluatul.
Impachetez aluatul si il  framint cu podul palmei pina ce incorporeaza  toata grasimea si apoi il dau  la crescut, pina ce se dubleaza, aproape de sursa de caldura.
Separat, tai varza , o frec cu sare , o storc si o pun  in uleiul incins din cratita, amestecind continuu. Cind varza este toata lucioasa de la grasime,  pun o  jumate de pahar de apa, pun capacul si  o las putin la  inabusit. Dupa  10 minute, dau capacul  jos , pun piper  si amestec pina ce scade toata apa si varza este lucioasa si cu culoarea schimbata si apoi  se da la racit .

  Dupa ce a crescut aluatul, il impart in 2  foi  si o prima foaie o pun in tava, cu marginile putin ridicate .

Pun varza rece, o  impart egal peste toata foaia si apoi pun a doua foaie, pe care  o  cos cu cea de  jos
 cu ajutorul virfurilor degetelor,  lipesc marginile  si intep toata foaia   de deasupra cu  furculita.

Se unge placinta cu ou  si  se  da la cuptor pentru 40 de minute.

Eu fac  cu muuulta varza aproape ca este  varza cu placinta si nu placinta cu varza dar, este foarte buna !