31 mai 2015

Palaneţ (plăcintă) cu varză



Pentru ca particip la proiectul initiat  de Gina Bradea - Traditie si gastronomie romaneasca, cu o gazda minunata in luna mai, aceasta fiind Simona,  dar si pentru ca este zi de sarbatoare,am facut  palanet cu varza. 
Inceputurile mele de nevasta in Ardeal,de acum multi ani, sunt legate de gusturi minunate, specifice zonei  . Ma ducea sotul in vizita la bunica si la rudele  de  la tara, in zona Mociu, mai precis in Suatu. Pentru mine era sarbatoare fiecare vizita, gospodinele ma surprindeau de fiecare data cu  mancaruri exceptionale. 
Intotdeauna  eram asteptati cu bunatati. Am remarcat, de-a lungul timpului, ca era o obisnuinta  ca gazdele sa faca in cuptor atunci cand stiau ca le vin copiii sau rudele in vizita. Este modul lor traditional de a-si omeni  oaspetii, care nu se mai satura de bunatati si care primesc si la pachet, pentru cei de acasa care nu au fost prezenti la ospat.  Gospodine, ardelencele dupa ce scoteau pita din cuptor  , faceau palanet, o placinta minunata, umpluta cu ce era prin gospodarie : branza amestecata cu cozi de ceapa taiate marunt sau varza calita. Am stat langa matusa sa vad cum se fac placintele, reteta este a lor, eu doar ma straduiesc sa o reproduc. Au femeile de la tara o indemanare si o precizie in a face totul  sa para simplu, incat, nu poti trece cu vederea asa ceva. Eu  am  ales sa fac cu varza calita, ca tot e la loc de cinste varza noua. 
Asadar,aluatul este baza :  500 de grame de faina alba nulas, primita tot de la matusa, cernuta de doua ori, am amestecat-o cu o lingurita de sare. In mijlocul ei am pus 25 de grame de drojdie proaspata, inmiata cu 300 ml de apa calduta. Iese un aluat ca de paine. Dupa omogenizare completa, am intins pe planseta untura solida dar la temperatura camerei,  o lingura buna. 
Am pus aluatul peste untura si am inceput sa il impachetez, prin ridicarea colturilor, pana ce s-a incorporat toata  grasimea. In acel moment, este gata framantatul, se pune inapoi aluatul in ligheanul infainat, i se face o cruce deasupra cu un cutit si se acopera cu un servet de bumbac, curat. Sta  la crescut pana ce isi dubleaza volumul. Pentru ca drojdia este proaspata si faina este de calitate superioara, maximum jumatate de ora trebuie pentru crescut. 
Vreau sa spun cateva cuvinte si despre faina nulas din  lada matusii. Diferenta dintre faina alba din pravalie si aceasta faina este neta. Faina nulas sau trei nule,  este cumva granulata, usoara, nu se compacteaza, nu sta fir pe fir. Ti se scurge printre degete, nu se lipeste de ele. 
Separat, o ceapa taiata marunt se incalzeste in ulei, pana dezvolta mirosul specific. Peste ea se pune varza taiata marunt si frecata cu sare, dupa care  se lasa la calit pana ce nu mai are zeama deloc, bineinteles asezonata cu mult piper.Se lasa la racit pana ce se pune in palanet.
Din aluatul acesta ies 6 palanete mandre si gustoase. 
Se intinde aluatul, se pune umplutura pe o jumatate si se aduce cealalata jumatate peste umplutura , apoi se apasa marginile cu  varfurile degetelor, ca sa nu iasa umplutura la copt. Abia acum se aplatizeaza  putin palanetul. 
Dat fiind faptul ca nu am cuptor pe lemne, am pus palanetele  in tava, au mai stat la crescut  15 minute , le-am uns cu ou batur si apoi le-am copt timp de 40 de minute la 200 de grade. 
 S-au rumenit foarte frumos iar talpa s-a copt uniform.

Un comentariu:

dalia spunea...

Bune,bune.....îmi aduc aminte că și Bunica mea de la Mociu de căte ori făcea păine în cuptor făcea și palanețe cu branză, varză și si
voiță.