Fursecuri cu magiun si nucă

A venit toamna și, odată cu ea, o bogăție de roade. În categoria bunătăților, aceste fursecuri (de fapt, arată mai mult ca niște pâinici sau ca niște gogoși umplute) au un loc aparte. Fragede, gustoase și aromate, sunt tare bune. Rețeta nu îmi aparține, am găsit-o pe pagina Simonei Callas.

Așadar, 300 g unt moale, 250 g zahăr pudră, esență de vanilie, coajă rasă de lămâie, 6 g praf de copt, 700 g făină albă și 2 ouă mari. Din toate aceste ingrediente, am făcut un aluat fraged.

Pentru matriță m-am folosit de un suport din sticlă pentru lumânare mare, pentru că este greu și are stabilitate. Am încercat și cu o formă de minitartă, dar a fost greu de lucrat. Am pus o bilă de aluat pe care am aranjat-o ca la tartă, pe pereții de sticlă îmbrăcați în folie alimentară. Am pus umplutura, care este simplă: magiun de prune amestecat cu bucăți de nucă. Peste umplutură am așezat un capac de aluat, ca să acopere complet umplutura, și apoi, cu ajutorul foliei, am scos fursecul din formă și l-am pus în tavă, pe foaie de copt.

Manopera este migăloasă, dar chiar merită. Au crescut frumos, le-am copt la 175 de grade timp de 35 de minute și s-au rumenit bine. Talpa fursecului arată foarte bine și indică faptul că sunt bine coapte.

Au ieșit multe, adică vreo 30 de bucăți. Sunt mari (au cam 5 cm diametru la bază) și o înălțime de circa 2,5 cm. Le voi repeta, cu siguranță, pentru că sunt minunate, iar din pivniță nu ne lipsesc magiunul și nuca.