Must de casa - jurnalul unei duminici minunate de toamna

Este toamna superba, cu dimineti racoroase si cetoase uneori, cu soare arzator la amiaza  si cu seri calde pana la o anumita ora, dupa care musai sa pui o haina in spate, sa incalzesti eventual soba cu 2 lemne, simbolic, sa fie sursa de caldura si nu de frig.
Bogatia toamnei te imbie sa iti satisfaci toate poftele.
Nu pot sa uit cum era toamna acasa, cand se culegea via, cand  tentatia mustului dulce, pentru noi, copiii, era incredibila.
Cu ochii mintii, vad si acum cana de must pe care tata, sugubat, mi-o intindea  , ca  sa vada ce reactie aveam , ca si copil.  Oare ce reactie puteam avea, copil fiind stiind ca mustul este dulce, bun, era ca si cum mancai struguri fara a te mai impiedica de  coaja boabelor, care nu ne placea, era prea tare .
Normal ca savuram acea cana de must. In timp am inteles de ce zambea, cana era  o canuta de fapt si era pe jumatate goala. Dar , pofta, ......era mare !
Tot asa m-a apucat azi o pofta teribila de must si, cum ardelenii nu apreciaza nici vinul, nici mustul, in sensul ca nu o sa gasesti mustarii (targurile din oras nu ma incanta, ma tem sa consum de acolo, dupa o experienta neplacuta ).
Asadar, la pofta mare, rezolvare, pe masura. Ne-am facut plimbarea pana in piata mare, pe jos si  am cumparat struguri negri cu aroma de capsuni .
Acasa ajunsi, am ales boabele si le-am dat prin storcatorul de fructe, de doua ori

si uite asa am facut o canta de must autentic,proaspat si aromat, ca pe vremea copilariei.

Sa va spun ce gust a avut ?Nemaipomenit, o data pe an merita sa faceti asa ceva .
Normal, in categoria bunatatilor intra si dovleacul copt

dar si legumele care mai sunt in sera, la vremea aceasta tarzie

si care au un gust intens si deosebit , langa o friptura grozava de curcan

si o minunata salata de ceapa rosie .

Pentru delectarea privirii, crizanteme albe, minunate !